Buni zori, îngere, cum o mai duci cu eternitatea
Dădeai vesel din aripile cuvintelor, azi ești cu desăvărșire mut
Spune-mi fratele meu din cer ce ți-au făcut?

Îngerul mă privea lung, cu o privire de cuvinte
Care în dicționare nu mai sunt
Oarecum abstract, cu toate că îngerii nu sunt abstracți
Mai ales cei care merg ca și când ar zbura pe pământ

Îngerul era doar pe jumătate
Părea jefuit, toți se uitau ca la o țintă din poligon la el
În timp ce-și lustruiau puștile
Puștile de omorât îngeri sunt mai altcum decât puștile pentru porumbel

Nu pot vorbi, i-am zis, nici eu în oglindă
Nu te pot privi de parcă m-aș privi pe mine
Tu te piepteni de zeitate, eu șterg praful
Care abundent încearcă să se depună pe mine

Așa vorbeam matinal cu îngerul care ba era ba nu era,
Fusese detașat să mă ajute la treburile curții, de Dumnezeu,
Îngerul meu geamăn urca scările de parcă desfunda
Și respira, firește, tot mai greu

3 aprilie 2020, Sângeru