Lucian Avramescu: Mai dă-ne, Doamne, un pic de veșnicie

 

Hei, îngere, tu pe cine păzești?
Dormi pe umărul meu ca o bleagă, obosită domnișoară
Care a dansat prea mult
La balul de ieri seară

Tu auzi ceva, nu ți se pare suspectă
Liniștea asta care pare deplină
Uită-te afară, fiiindcă mie mi-e frică să deschid ochii,
Dacă e, după o noapte prea lungă, lumină

Distribuie prietenilor

Cineva mi-a spus că la un cămin de bătrâni,
Toți 70 au coronavirus, firește și cu ceva comorbidități
Sunt condamnați, fiindcă suferă de o boală incurabilă,
A bătrâneții, toți

Hai, îngere, pune-te în mișcare
De aceea te numeai cândva păzitor
Eu sunt internat în casa iluziilor mele
Și n-am timp, deocamdată, să mor

Fă ceva stimabil, nu neapărat măreț
Mergi până la Dumnezeu, dă din aripile alea boante, fă o călătorie
Și roagă-l să ordone oprirea blestemului
Și înflorirea în căminele de bătrâni a florilor de păpădie

Apoi întreabă-l dacă ăsta e sfârșitul
Am înțeles toți că am scrântit-o, regretă chiar și cei care refuzau să știe
Eva s-a lecuit, nu mai mușcă – mă rog, la vedere – din măr
Roagă-l să ne mai dea de la El, fiindcă are destulă, ceva veșnicie
14 aprilie 2020, Sângeru