Lucian Avramescu: Mielul paște îngeri, pe tronul Reginei Maria

miel pe tron 1

miel si oile 300x225 2Scriu, înconjurat de pietre, trăitor în mitologia satului în care m-am născut, rânduri care se adună în cărțile care au în ele, nezvântată încă, zidăria, tencuiala cernelii. Ieri am fost chemat de la poartă de grupuri de vizitatori, mai mari sau mai mici, care mă doreau ghid al Muzeului Pietrei. Scrie pe poartă că accesul e liber, pot vizita și poza și filma fără restricții. Pot călca iarba și mângâia animăluțele din parcul cu vietăți pe care l-am clădit în a doua curte a casei medievale în care trăit-au ai mei, până au fost azvârliți în drum. Pot să se bucure de prietenia și căldura pietrelor cioplite de meșterii neamului din care s-a tras nemuritorul Brâncuși, în curți, pe dealuri, lângă ulucile României întregi. Mă vor pe mine – care-s tot gratis! – să le povestesc, iar eu, chiar dacă am alte treburi, vin mereu cu drag. Unii uită să-mi mulțumească pentru două ore de povestit, dar asta-i din altă povestire.
Azi, luni, n-a bătut nimeni la poarta care adună comoara dălților din țara mea, dălți care au scormonit în calcar și au găsit în stânca lui chipuri, ghizduri de fântână, vise. Ca atare îmi văd de ale mele, până când, ieșit la geam să chem aerul curat al primăverii în pieptul meu, am zărit o imagine care m-a fascinat. Am lăsat printre pietre, să economisesc munca unei cositori, o familie ovină, compusă dintr-un pașnic berbec, cu coarne răsucite floral, ca niște crini de os, o oaie, soața lui și mielul rezultat din iarba sărutului lor, care s-a nimerit negru, cu stea albă în frunte. Fiica mea cea mica, Ana Luciana, a botezat mielul, umed și abia născut, Aurică, fiindcă ea l-a văzut învelit în aurul razelor dimineții. Eu, pentru că ambii părinți sunt albi, iar el negru, l-am botezat umoristic, Motiv de Divorț și așa îl prezint vizitatorilor. Cei maturi râd, dar cei mici, neînțelegând ironia, îl strigă cum l-a botezat fiica mea, cu numele neaoș și necomplicat. Ei bine, mielul, obosit de soare și iarbă, îndestulat de laptele mamei lui, a binevoit să-și afle culcuș pe Tronul Reginei Maria. Lucrarea, copie a scaunului de piatră al Reginei Reîntregirii, de la casa de vacanță a Balcicului, a fost cioplită cu bucurie de meșterul Gheorghe. Stânca e identică celei de la țărm, iar scaunul de piatră adună în el simboluri, iubire, tragedii, iluzii. Ei bine, Aurică stătea la soare, luând în blana lui căldura pietrei și construind o imagine bucolică, să-i zic, dar e prea puțin. Mielul Domnului identificat în blajina vietate a curții mele? Cum de te-ai suit pe Tron, mielule și ce râvnă împărătească te încearcă?
Soția a mers să-l pozeze, în ultima clipă, fiindcă, revigorat de puterea pietrei și hodinit, mielul a plecat lângă părinții lui, la păscut.
Oițele lui Dumnezeu pasc îngeri, iar iarba dintre pietrele sculptate de țărani le face părtașe la veșnicia calcarului și mineralelor fără moarte.

Parteneri