Mamă, cum m-ai pictat tu
Ca pe un iris de zeu,
În care-ai pus culorile iubirii
Tatălui meu
Nu ştiu pe deasupra,
Pe deasupra cum sunt,
Vorbesc de darul de a purta
Culori în cuvânt
Mamă şi tată, voi amândoi
Care v-aţi tras sub iarbă
M-aţi lăsat imberb
Astăzi am barbă
Cui să mai reproşez, să reproşez
Că aţi uitat
În facerea mea
De făt alintat
Să puneţi şi niţică ură
Cu care să lovesc strigoii peste gură
Să-mi fi pus în aluat
Nu doar iubire, ci şi o bardă de retezat
Iar în locul cuvintului de rugăciune
Să-mi fi dat vorba care rupe, despică, răpune
22 ianuarie 2019, Sângeru
