Lucian Avramescu: Să mori în Joia Mare, asta da întâmplare
Inima dumneavoastră a făcut fibrilație mare
mi-a spus asistenta de pe salvare
după ce mi-a lipit butoane piuitoare,
ca niște semafoare
pe piept, pe mâini, pe picioare
ce excese ați făcut
m-a întrebat ea, cu glasul blând și ușor prefăcut?
pe toate, i-am zis,
resemnat ca în vis
înțeleg că voi continua să le fac în iad sau în paradis
asistenta a vorbit apoi la București cu o profesoară
care îmi știe inima pe dinafară
inima mea zmintită, cântând la vioară
ca o rănită în aripă cioară
lasă-l, i-a zis, un pic,
nu-i interzice nimic
fiindcă ținut din scurt, bine
va face tâmpenii și cu tine
poetul nebun este bun
doar pentru carnea metaforelor de tun
sare ușor pârleazul care desparte
viața permisă în grădina moarte
așa m-a vizitat în Săptămâna Mare
o ciudată, nocturnă întâmplare
cu inima care fâlfâie ca o pasăre migratoare
hei, mi-am zis, fie ce-o fi să fie
ce-i așa complicată filosofie?
peste trei zile Iisus învie
și poate mă ia și pe mine cu el, pe cruce și-n cer,
cine știe!
25 aprilie 2019, Sângeru