Nu jefui, înflorit, liliacul

 

Un braț de flori ți-am adus, iubito,

Căci, ”privighetoarea cântă și liliacul a-nflorit”

Distribuie prietenilor

Un braț de liliac și eu gândeam că-i un inel de logodnă

Când tu, alintându-te bosumflată, mi-ai spus:

Nu jefui liliacul, cu atât mai mult nu-l jefui

Cu cât florile lui sunt tinere

Atât de albe și atât de în fel și chip

Mirosind a deznădejde și dragoste.

Cum poți să rupi niște flori

Care miros a îngeri

Și au culoarea deșertului după prima ploaie din an?

Cum poți? – mi-ai reproșat,

Și eu te priveam neîncrezător, ca o lumânare de Paști care se stinge.

Nu pricepeam nimic și apoi mi-ai spus:

Tu, doar tu ești floarea care dă lumină pervazului meu

Îmi ești frezie și mușcată și liliac înflorit desigur

Cum aș putea să-mi doresc altceva

Când mi-e alături floarea de liliac a trupului tău?

Apoi m-ai cuprins cu brațele

În care brațul meu de liliac nu încăpuse

M-ai cuprins cu brațele tale care miroseau a tuberoze

Iar tu, ghicindu-mă, m-ai avertizat să nu retez tuberozele.

E primăvară, iubito, vine Paștele,

Aș vrea să nu păcătuiesc strivindu-ți sânii

Aș vrea, dar florile de liliac sunt pe dușumea

Și eu sunt pe cale, ca de atâtea ori, sunt pe cale

Să uit cele sfinte, învelindu-te cu floarea de liliac a trupului meu.

                                                                1 mai 2013, Sângeru