Ger de fac țăndări pietrele. Îngheață vrabia în aer și cade ca un bolovan. În Piața Victoriei desenează cu spinările lor înghețate și respirațiile lor care scot aburi ca niște samovare mici, 50 000 de oameni, poate mai puțini, dar izbânda loc grafică este emoționantă – a ieșit un uriaș tricolor cu suflet în el. Așternut ca un covor luminos la poarta premierului căruia-i cer, cu sau fără dreptate, demisia. În timpul ăsta, un ziar ne oferă poze cu domnul Grindeanu, premier de o lună și jumătate, chefuind vârtos, la un kilometru distanță, într-o cârciumă de lux. Convivii sunt din lumea select-deocheată. Cel care a plătit masa, zic ziariștii, e un cunoscut interlop, cu o condamnare de trei ani și jumătate la pușcărie cu executare, dar care n-a făcut nici o zi de pârnaie, din motive medicale. E, pesemne, claustrofob. Oricum, suferind. Se vindecă doar în companii privilegiate, cu tratament de vinuri alese și fructe de mare. Petrecerea, la care, în compania suspusă a premierului, au participat trei bărbați și trei dame, a fost, ca orice petrecere, veselă. Și care-i povestea? Weekend-ul e și pentru demnitari. Că bea cu un interlop? Prietenii ți-i alegi cum ai chef, doar cu frații te naști, de-aia se spunea că noi suntem frați cu sovieticii, nu prieteni. Și totuși, având în vedere că alături, câteva mii de inși tropăiau în ger, simțindu-se insultați de guvernul condus (cel puțin formal!) de respectivul chefuitor, parcă mi se arată ca un gest nesimțit. Mie mi se arată a fi un pic de nesimțire în povestea asta. Firește, ziarist fiind, mă înșel, iar porția de înjurături va veni negreșit.

Ger de crapă cerul de deasupra Cotrocenilor, ca un lac înghețat, în care stelele nu mai fac copci. O mie sau două mii sau cinci sute de inși, vârstnici majoritatea, strigă – contra strigătului din Piața Victoriei – împotriva președintelui Iohannis. Cer, cu sau fără dreptate, demisia locatarului presupus înăuntru. Locatarul este însă în munți. Se dă cu sania sau cu skiurile. E, firește, zi liberă și pentru el, sfârșit de săptămână, face ce are chef. Ce mă bag eu? Nu mă bag eu, ci mă trage el de mânecă să-i văd vitejia de montaniard. Postează, pe Facebook, o poză care-l înfățișează rumen între zăpezi. Păi măi nea sibianului, nu-ți sună nițel a nesimțire postarea asta? Puteai să mergi unde ai poftă, să te dai de-a berbeleacul prin zăpadă, dar când îți stau nefericiții aceia la ușă, chiar dacă-s puși de Dragnea, chiar dacă par manipulați (ceilalți se zice că-s manipulați de unul Soros, pe care nu l-am văzut nciodată pe aici), nu e frumos. E o problemă care devine tragică la ușa altora și la ușa ta. Mie mi se arată a fi un pic de nesimțire în povestea asta. Din partea matale. Firește, ca ziarist, sunt învățat să n-am dreptate și să-mi primesc porția de înjurături.