Când luna scaldă noaptea cu ale ei sclipiri

Și ochii tăi văpăi privesc la mine,

Topește timpul gol rămas în amintiri

Aș vrea să știi cât te iubesc pe tine.

Adoarme gândul meu, se sprijină pe-o stea

Și deapănă povești cu prinți și zâne

Doar inima-mi vorbește despre dorința mea

De clipele de dragoste puține.

Îmi sprijină ființa şi-n vis cu tine sunt

Mi-e atât de dor să-mi fie dor de viață,

Să fiu iubita ta și-n gesturi de alint

Să te oprești cu buzele-ți pe față.

Să-mi mângâi ochii trișt ce lacrimă au plâns

Și-au strâns povești de nimeni neștiute

Departe sunt acum, într-un trecut ascuns

Le-ai ridicat ziduri ce nu pot fi trecute.

Iubește-mă acum, al tău copil să fiu

Candoarea lumii fie prinsă-n ele,

Și dragostea ta pură, mereu ca focul viu

S-adape ca o ploaie deșerturile mele.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]