Știm că nu știm nimic. De trei zile, Iașii țin pagina primă a ziarelor și sparg ecranul televizoarelor cu tragedia unei morți duble. El, profesor universitar tânăr. Ea, un fel de om de afaceri, mânuind fonduri europene, cu cinste și pricepere. Prima știre, venită pe surse, lăsa să se întrevadă posibilitatea unui asasinat. Cine i-a omorât fiindcă nu aveau dușmani? Apoi el a devenit asasinul care și-a ucis din gelozie consoarta, nițel mai tânără la el (el -41, ea – 38). A ștrangulat-o și apoi, realizând grozăvia comisă, s-a agățat cu gâtul de grindă.
Vin anunțurile de la procurori care vorbesc despre o dublă sinucidere. Nu a omorât-o el. Ea s-a omorât, iar el, ca-n Romeo și Julieta…În paralel, criminaliștii de la radio șanț glosează pe un asasinat comis cu dibăcie. Apoi ea are un amant. Apoi el are o viață confuză. Și vin mărturii megieșe căsniciei, de la părinți, prieteni, că se iubeau, se prețuiau, se respectau. Adulterul cade. Azi, hodoronc tronc, nu din neantul bârfei, ci din parchetul aparținător statului român, vine vestea cutremurătoare că ambii uciși/sinuciși erau beți criță. Iată știrea:
”Au apărut noi detalii în cazul dublei sinucideri din Iaşi. Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul din Iaşi, Carmina Pascal, a declarat miercuri la Realitatea TV că cei doi soţi aveau o alcoolemie extrem de mare.
Anda Maleon avea o alcoolemie de 2,40 la mie, iar Bogdan Maleo 1,70 la mie.
În ziua de Crăciun, directorul Bibliotecii Central Universitare din Iaşi, în vârstă de 41 de ani, a fost găsit spânzurat de o grindă din casă, iar soţia sa, în vârstă de 38 de ani, a fost găsită zăcând fără suflare pe podeaua aceleiaşi încăperi”.
Arunc știrea, iar dacă ar fi pe o pagină de ziar, aș rupe ziarul, cu tot ce s-a scris despre tragedia acestor intelectuali ieșeni. Concluzia mea e că nu știm nimic, procurorii nu știu nimic, nimeni nu știe nimic până acum, iar cazul e deschis tuturor necunoscutelor închise ermetic în moartea celor doi nefericiți care plezneau de fericire. Dosarul, care și-a mai adăugat o filă, cea cu beția, e nul. Dostoievski a scris ”Crimă și pedeapsă” după ce a citit, în presa rusă, știrea de câteva rânduri legată de un student care a asasinat două femei. Atât. Cine dezleagă mai departe misterul tragediei din Iași? Ce ne vând procurorii, ce ne vinde presa, dând cu imaginația noastră de toți pereții, e nimicul vandabil, comerțul cu moartea care nu a fost încă dezlegată. Moartea râde de se prăpădește. E prea simplu, domnilor! N-ați limpezit nimic, chiar dacă ne-ați mai vândut o anafură cu beția, cifra unei alcoolemii. Nu se îmbătau doi oameni normali, cum păreau ei, pentru a găsi resurse de curaj spre a se cocoța în ștreang. Mai căutați! Puțul sufletului omenesc e mult mai adânc, iar voi legănați deasupra o ciutură cu stropi betegi.
