să mergem, iubito, prea multe
măscări ni se strigă din ceață
în parcul atomic al nopții
destui ne pândesc și ne-nvață

nimic nu mai poartă prelată
la modă sunt verbele nude
prin trupul tău sincer de fată
se vede, se umblă, se-aude

să mergem, iubito, să mergem
același tablou se succede
prin șoaptele mele de taină
se-aude, se umblă, se vede

aleile noului secol
tranzistori plantează în junglă
prin iarba pe care te-așez
se vede, se-aude, se umblă

să mergem, iubito, dar unde
nu-i loc pentru noi pe planetă
șenilele veacului calcă
marcajele noastre de cretă
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]