Ana-Maria Bocai: Din iubire

 

Cum mă zgârie răutatea
Țepi ascuțiți se înfig în piele
Țâşneşte sângele dorind libertate
Mă dor…Doamne, cum dor clipele grele!
Zorile se nasc din viața senină
Tac, trec şi merg agale pe strada acum mult prea plină
E târziu şi noaptea coboară cu a sa cortină
Gândul stingher la tine mi-aduce lumină.
Dau la o parte grimasa mea tristă
Şterg cu grijă o lacrimă strânsă-n batistă
În zbor am cules pentru tine o floare
În ochii tăi am înțeles că iubirea nu moare.
Suntem doi copii cu aripi de vânt
Meniți să aducem dragostea aici pe pământ
Să râdem cu suflet senin şi fără nori
Să iubim ca roua ce sărută florile-n zori.