Ana-Maria Bocai: Glasul mării

Ascult glasul mării într-o clipă de rugăciune
Şi zâmbetul tău dispare în zare fugar,
Talazul ce poartă cu el cununa de mire
Țărmul sunt eu, aşteptând mereu al tău val.

Cămaşa albă de borangic îi este spuma
Şi soarele scânteie flori în mii de culori
Dorul şi visul îi sunt pe vecie părinții
Corabie purtată prin timp de-ai iubirii fiori.

Totul e zbucium, totul pare o vrajă
Se-adună în zile si nopți nedormite de mal
În suflet speranța vie ne e călăuză
Venind de departe, dintr-un tărâm abisal.