Ana Maria Bocai: Lacrimile

 

Prinde-mi sufletul în palmele tale,
Lumina lui să-ţi fericească inima.
Am văzut într-o seară cum pe obrazul tău se furişa o lacrimă,
Cu palma răsfirată pe faţă ai vrut să o alungi,
Aş fi vrut să o pot sorbi în adâncul fiinţei mele,
Să mă îmbăt de iubirea ce zace în ea
Să devin una cu tine.
Şterge lacrimile ce au curs pe obrajii noştri
Fără un rost ne-au brăzdat faţa
Nu am facut decât să împărţim durere la doi,
Nu auzi că plânge cerul? Nu vezi că ploaia cântă cantecul nostru?
Dupa un nor soarele aşteaptă să ne uitam la el

Din lumina ochilor noştri să se nască un curcubeu.