Ana-Maria Bocai: Nu e sfârşitul acum pentru noi
Toamna fură lacrimile mele
Plânge tomnatic şi spală cu ele
Chipul tău uitat în urmă de ploi,
Nu e sfârşitul acum pentru noi.
Nopţile lungi în zile se-adună
Nori grei anunţă furtună
Nu mai e cântec de paseri-n zăvoi,
Nu e sfârşitul acum pentru noi.
Drumul spre tine mult rătăceşte
Gândul se stinge, în frunze păleşte
Aş vrea să pot să te-aduc înapoi,
Nu e sfârşitul acum pentru noi.
Rătăcesc între a spune da sau nu
Clipei trecute ce ai fost doar tu
Cum să mai fiu eu pentru-amândoi?
Nu e sfârşitul acum pentru noi.
Ce poate-nseamna un zâmbet pe faţă
Când inima parcă este de gheaţă?
Acoperă toamna frunze-n şuvoi,
Nu e sfârşitul acum pentru noi.
Şi ce dacă din toamnă fac vară
Dacă chipul tău va să dispară ?
O carte ferice cu triste foi,
Nu e sfârşitul acum pentru noi.
Ia primăvara şi dă-mi toamna mea
Plânsul şi lacrima, zbaterea grea
Visul şi cântul sunt pentru voi,
Nu e sfârşitul acum pentru noi.