Ana-Maria Bocai: Nu e sfârşitul acum pentru noi

Toamna fură lacrimile mele

Plânge tomnatic şi spală cu ele

Chipul tău uitat în urmă de ploi,

Nu e sfârşitul acum pentru noi.

Nopţile lungi în zile se-adună

Nori grei anunţă furtună

Nu mai e cântec de paseri-n zăvoi,

Nu e sfârşitul acum pentru noi.

Drumul spre tine mult rătăceşte

Gândul se stinge, în frunze păleşte

Aş vrea să pot să te-aduc înapoi,

Nu e sfârşitul acum pentru noi.

Rătăcesc între a spune da sau nu

Clipei trecute ce ai fost doar tu

Cum să mai fiu eu pentru-amândoi?

Nu e sfârşitul acum pentru noi.

Ce poate-nseamna un zâmbet pe faţă

Când inima parcă este de gheaţă?

Acoperă toamna frunze-n şuvoi,

Nu e sfârşitul acum pentru noi.

Şi ce dacă din toamnă fac vară

Dacă chipul tău va să dispară ?

O carte ferice cu triste foi,

Nu e sfârşitul acum pentru noi.

Ia primăvara şi dă-mi toamna mea

Plânsul şi lacrima, zbaterea grea

Visul şi cântul sunt pentru voi,

Nu e sfârşitul acum pentru noi.