Iarna îmbrăţişează toamna într-un dans frenetic

Fulgi de nea acoperă frunzele obosite

Este o uniune între viaţă şi moarte

Cântecul zăpezii plânge pomii răvăşiţi de durere.

Căldura micilor picături de apă,

Devenite acum steluţe argintii,

Însufleţeşte copacii îmbătrâniţi de vreme.

Toamna se predă iernii

Natura acceptă sfârşitul şi începutul

Viaţa se zbate în iarnă

Poveste ce tocmai a început să fie scrisă.

Dragoste fără margini se topeşte în albul zăpezii

Resemnată în tinereţea noului anotimp

Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie.

Azi am aflat că iarna mă iubeşte şi pe mine

E prima iubire din viaţa mea

M-a îmbrăţişat cu drag

Şi-a lăsat să coboare pe buzele mele o stea de zapadă.