Lucian Avramescu: Apără-ți amintirile, îi spun iubitei mele

Seara îşi scutură dunele ei de nisip amărui
peste micile sere ale zilei
în care cresc de-a valma buruieni
și răsaduri
care nu mai au timp să dea în floare

Eu număr campionii singurătății
Beethoven abandonat de auz
Borges orb, ținând conferințe despre
bogățiile multicolore ale zilei
Luchian, cu degetele înțepenite,

pictând
cele mai melancolice flori de pe pământ,
optimist ca o pasăre
care zboară pe sub țevile cu alice ale țintașului Hemingway

Distribuie prietenilor

Apără-ți amintirile, îi spun iubitei mele,
ne-am luat menajeră care vine la două zile odată
și pune pe foc gesturi care stăteau între noi ca niște cărți vechi în bibliotecă
iată cum aprinde cu ele jarul mocnit
iar indiferența ei costă
mai mult decât leafa pe care i-o dai

Scriu ca și cum aș vorbi
admir deodată cu tine curcubeul
în timp ce seara își varsă peste sat
dunele ei de nisip arămiu
care vor îngropa amintirile
pe care menajera n-a apucat să le ardă
8 mai 2021 Sângeru