„Bombănelile Marinei”: Crezi sau nu, e fix treaba ta !

        marinaSunt ultimul om de pe planetă care obișnuiește să se mire de ceea ce vede. Am întâlnit atâtea ciudățenii la viața mea, încât cu greu mai slobozesc, uneori, câte-un „Oooh!” sau „Vaaai!” atunci când dau nas în nas cu ceva ieșit din comun. Sau cu cineva care este altfel. Nu m-a mirat, bunăoară, nici măcar să aflu că bunul meu prieten și mentor, poetul și ziaristul Lucian Avramescu, cel care a colecționat toată viața pietre cioplite de țărani de prin toate cotloanele țării, a deschis, recent, la Sângeru (108 km de București), un spectaculos Muzeu al Pietrei, pe care vă rog să nu-l ratați în plimbările voastre prin țară.

A existat totuși, în această Americă a mea de 10 zile, un loc despre care pot spune că a reușit să mă surprindă.

În plin centru al New Yorkului, foarte aproape de Times Square, lumea se bulucește la intrarea într-o clădire cu fațadă strident colorată și luminată intens: Muzeul „Ripley’s – Believe It or Not!”, adică Muzeul lui Ripley (un american pasionat de oameni și de întâmplări bizare) – „Ești liber să crezi sau nu” (ceea ce vei vedea în interior – n.a.); precizarea este conținută de însuși numele muzeului.

Distribuie prietenilor

Cei care mi-au urmărit emisiunea „Hai-Hui” s-au convins de aplecarea mea către ciudățeniile și unicatele planetei. Sunt o admiratoare tacită a tuturor celor care reușesc să pătrundă în „Cartea Recordurilor” a lui Guinness și-l suspectez pe acest Ripley – pe care tare mi-ar fi plăcut să-l cunosc personal – că ar proveni din aceeași mamă ca și Guinness. Ne strecurăm, așadar, în universul ciudățeniilor distinsului american ahtiat după bizareriile lumii.Suntem de două ore în muzeu și nu ne vine să ieșim. Victor nu mai prididește să fotografieze exponatele din vitrine sau prezentate „pe viu” și însoțite toate de explicații detaliate. Iată-l, bunăoară, pe King Kong, gorila uriașă care a jucat în producțiile cinematografice (realizat din cauciucuri reșapate). Iată-l și pe Robert Wadlow – cel mai înalt locuitor al planetei -, un mulaj perfect de 2,72 metri, care rivalizează cu figurile de ceară din învecinatul muzeu al Doamnei Tussaud. Vizitatorii se îmbulzesc să se pozeze lângă americanul de 2,72 m. Chicotim apoi admirând într-o vitrină cei mai lungi bascheți din lume, care i-au aparținut starului NBA Bob Lanier. Ceva mai încolo – un cetățean având tatuat tot corpul cu niște solzi verzi și cu limba despicată: este Eric Sprague, a cărui cea mai mare dorință în viață a fost să semene cu o… șopârlă. La capitolul „ciudățenii ale naturii”, ne holbăm la o girafă de un alb imaculat, împăiată, apoi la niște iezi cu două capete și la găini cu trei picioare. Iată și exponate rezultate din damblalele unor pământeni ciudați: o locomotivă cu aburi, în mărime naturală, realizată exclusiv din chibrituri (un milion de cutii), o „pictură murală” acoperind un întreg perete de încăpere, reprezentând un peisaj realizat din… 70.000 de timbre poștale. Jos pălăria pentru răbdarea executanților. Iată-l și pe cel mai gras om din lume: un mulaj realizat la scara 1:1 ni-l prezintă pe Walter Hudson, 544 kg. Ne facem cruce și promitem, în gând, să donăm cina săracilor, că tot am întâlnit o groază de homeless pe străzile orașului.

Un laborator straniu în care se întâmplă lucruri nebănuite din lumea (al)chimiei ne conduce spre… pragul de sus al amuzamentului: iată o vitrină cu borcane în care odihnesc în formol capetele tăiate ale unor nefericiți. Ai posibilitatea să te furișezi îndărătul ei și să-ți plasezi, la rându-ți, capul într-un astfel de borcan. Efectul e atât de comic, încât s-a făcut o coadă nesfârșită de amatori de fotografii… morbide.

Ieșim din muzeu cu ochii cât cepele, aidoma lui Avelion Perez, unul dintre exponate – cubanezul care a reușit să-l cucerească pe Ripley prin capacitatea sa fenomenală de a-și bulbuca ochii la comandă.

Editorial preluat din Ziarul Ring