Bună ziua, ploaie! Cum te simți în hainele mele?

 

Ploaia sfârșindu-se,
Cântecul de lebădă al ploii
Și bunica spunând – ”Balegii subțiri,
Puțină ploaie îi trebuie!”
Și am înțeles foarte târziu ce voia să spună,
Când tata a murit înjunghiat de tristețe

La Sângeru, ploaia m-a vânat
Cum împușca Hemingway păsări.
Primele alice mi-au nimerit cămașa
Apoi inima care a bătut mai iute
A fost alicită și ea.

Distribuie prietenilor

Ploaia vine de la plistiseala cerului de a rămâne lac,
Își dă drumul de parcă ar face pipi
Prigoriile simt ploaia, cum simt eu versurile
Goethe a divulgat rețeta:
O femeie face un copil frumos așa cum un poet
Scrie o poezie frumoasă – inconștient adică.
Deocamdată plouă peste Sângeru,
Iar eu, ud ca o izmană de înecat
Am alergat în casă să storc versul meu despre ploaie
Care n-a venit.
Din cer cad soldați lichizi
În ultimul război care nu omoară pe nimeni
Par fericit ca o lăptucă înștiințată că s-a sfârșit dictatura secetei.
E prea târziu pentru tomate, e prea târziu
Pentru puiul de uliu găsit mort în cuib,
Dar oamenii au marea capacitate de a uita.
Bună ziua, ploaie! Cum te simți în hainele mele?
Lucian Avramescu, 29 august 2016, Sângeru