Câteva cuvinte despre ”primitivul străvechi” Brâncuși în recomandarea lui Dan Mocănescu

imagesCA2YHS3LDan Mocanescu, pe care-l știu din vremurile în care gospodărea mișcări civice sau sindicale, recomandă acest splendid portret de cuvinte al lui Brâncuși, care-ți va spune multe despre genialul părinte al sculpturii moderne din Hobița Gorjului. Citesc, uneori, texte recomandate pe facebook. Găsind numele lui Dan Mocănescu, pe care nu l-am mai întâlnit cred, de douăzeci de ani, m-am aplecat asupra recomandării pe care mi-o face și pentru care-I mulțumesc.

„Brâncuşi nu a fost un outsider, izolat la Paris, aşa cum originalitatea artei sale i-a făcut pe mulţi să creadă, ci că a fost foarte implicat în avangarda pariziană […] În vreme ce metodele lui de lucru erau pe de-a întregul pariziene, multe din formele pe care le-a folosit sunt ancorate în tradiţia românească”

„Brâncuşi a avut o dublă personalitate, exprimată prin dualismul artei sale. Pe de o parte, era un filosof subtil, un intelectual împins spre căutarea adevărului absolut. Era antimaterialist, căutând să se elibereze de greaua povară a materiei. Din punct de vedere afectiv era reţinut, impersonal şi neimplicat. Această latură a personalităţii sale s-a exprimat în sculptura de o puritate şi armonie aproape clasice, modernă însă prin prefigurarea viitorului […] Pe de altă parte, el era ţăran: milos, hâtru, sarcastic, amuzant, brutal, intuitiv şi materialist. Era arhaic, un primitiv străvechi, îndrăzneţ, imprevizibil şi înţelept. Acest aspect s-a exprimat prin metoda adăugirii, prin asamblarea unor părţi din obiecte diferite pentru a crea o sculptură […] Mare parte din realizările lui Brâncuşi se bazează pe capacitatea lui de a contopi două atitudini importante. Prima este dragostea faţă de natură, atitudinea dionisiacă a unui ţăran condus de instinct îmbinat cu o forţă mistică, însufleţit de voioşie şi umor. Cealaltă atitudine este apolinică, punând accentul pe perfecţiunea formei, sobrietate clasică şi stăpânire a emoţiilor. Prin împăcarea acestor tendinţe antagonice, Brâncuşi a reuşit să creeze un stil nou”

Edith Balas