Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului, potrivit adevarul.ro.

O unealtă transformată în armă capabilă să amputeze
Este vorba despre o armă cu o lamă curbă de mari dimensiuni. Nimeni nu știe cum îi spuneau dacii. Romanii o numeau însă falx dacica. Semăna până la un punct cu o rhompaia tracică dar și cu alte arme curbe ale popoarelor barbare și chiar ale grecilor sau macedonenilor. Falx-ul avea însă caracteristici locale, dezvoltate în secole de practică militară. Este o armă caracteristică dacilor, spun speciliștii, un ”brand” al culturii lor militare. Lama unui falx dacica era curbă și putea ajunge la o lungime de un metru, fixată într-un mâner de lemn suficient de lung pentru a putea fi prins cu ambele mâini. Cel mai probabil această armă era mânuită cu ambele mâini pentru a da o forță sporită loviturilor.

Nu era o armă pentru înjunghiere ci pentru lovituri ample de tăiere, amputare. În mâinile potrivite un falx putea amputa mâini, picioare, tăia capete sau eviscera. Specialiști spun că această armă și-ar avea originea în secera utilizată la muncile câmpului. ”Probabil la origine o simplă seceră, falx dacica a suferit modificări succesive, cum putem deduce din existenţa unor forme de falx în orizonturi cronologice mai vechi, ajungând la dimensiuni impresionante şi forme elaborate spre sfârşitul regalităţii dacice. Transformarea secerii de bronz într-o sabie curbată a coincis cu trecerea de la Epoca Bronzului la Epoca Fierului, epocă dominată de un metal mult mai potrivit pentru o astfel de armă-unealtă şi poate fi pusă pe seama nevoii de adaptare a unor luptători simpli, puşi în faţa unor situaţii tactice noi.”, precizează specialistul Cătălin Borangic, în studiul „ Incursiune în arsenalul armelor curbe tracice. Falx dacica”, în Terra Sebus.

De altfel, în limba latină falx înseamnă seceră sau cosor. Folosirea acestei arme redutabile este dovedită mai ales documentar, fiind cel mai bine reprezentată pe monumentul de la Adamclisi. Prezența acestei arme în arsenalul dacic este confirmată și de o serie de descoperiri arheologice, mai ales la Sarmisegetusa. Aici au fost descoperite mai multe lame de săbii curbe, între care se distingeau cele ale teribilelor falxuri. De altfel, dacii foloseau, așa cum spun specialiștii dar și cum arată descoperirile arheologice, o întreagă serie de arme curbe. Cea de mai de temut era însă falxul.

Arma unei elite războinice capabilă să facă ravagii pe câmpul de luptă
Falxul nu era mânuit de oricine. Pentru a avea efectele dorite pe câmpul de luptă era mânuită de războinici de elită. Specialişti precum Lepper sau Frere spun că dacii s-au dovedit a fi ” tulburător de bine organizaţi şi de războinici”, ceea ce făcea ca aceste arme să fie și mai bine puse în valoare. Erau războinici care intrau în prima linie, experimentați și cu calități fizice deosebite pentru a imprima o forță deosebită loviturii. ” Eficienţa acestor luptători, care, probabil, deschideau lupta prin crearea de breşe în rândurile inamicilor, a fost rezultatul combinării a două elemente inteligent asociate.

Unul din acestea rezidă din forma specială a sabiei care datorită unghiului curburii, concentrează întreaga forţă de penetrare în vârful armei, care nu se pretează, deci, la împungere, acţiunea sa fiind maximă doar prin lovirea în forţă şi retezare. Caracteristica o face deosebit de periculoasă, chiar şi în cazul în care inamicul este protejat de armură, coif şi scut. Acesta din urmă, deşi exista posibilitatea penetrării lui, probabil că era „ocolit”, căci din cauza curburii sabiei, lama putea lovi peste scut în coiful oponentului.”, preciza Cătălin Borangic în același studiu. Totodată specialistul spune că pentru mânuirea acestea arme. Cel mai probabil atacul acestor războinici, poate membri ai unor confrerii marțiale cu elemente totemice, era în forță, destinat să semene panică și să creeze breșe în rândurile inamicilor.

Continuarea aici