Cornel Nistorescu: De ce s-a dus naibii USL?

 

Puzderia de declaraţii politice, de conferinţe de presă, de judecăţi încropite şi de părerisme jurnalistice îngroapă orice încercare de evaluare corectă a situaţiei. De ce s-a rupt USL? Care au fost cauzele principale ale insuccesului său? Folosea la ceva continuarea formulei atât de invocate în aceste zile, plânsă şi cu lacrimi de crocodil de mulţi simpatizanţi, dar şi de mulţi profitori ai acesteia? O analiză calmă şi câteva răspunsuri ne-ar ajuta la un inventar al greşelilor şi la evitarea unei situaţii similare. În fapt, România n-a învăţat mare lucru din eşecul altor alianţe similare, repetând, ca în clasele primare, aceeaşi folosire greşită a cratimei.

Ce a fost această USL? Electoratul a crezut că se află în faţa unei alianţe politice complexe, cu program solid şi cu intenţii serioase de corecţie în practicile vicioase ale politicii româneşti. La puţină vreme după instalarea la putere, USL s-a dovedit un soi de front politic popular animat de un singur scop. Acela de alungare a lui Traian Băsescu. Scop simplu, primar, asumat rapid de electoratul furios pe comportamentul inegal, pitoresc, uneori cam porcos şi de multe ori discreţionar al preşedintelui Traian Băsescu. Niciodată acest front n-a mers mai departe de planul de debarcare a preşedintelui. Niciodată USL nu şi-a propus reforme profunde în societate sau în mecanismele ei. Niciodată USL nu şi-a propus stoparea sau diminuarea rolului serviciilor secrete în societate, a înregistrărilor telefonice în procesele penale sau a folosirii stenogramelor în campanii de discreditare a adversarilor politici. Niciodată USL nu şi-a propus schimbarea radicală a legii partidelor politice, inclusiv a finanţării. Nu a suflat nici o vorbă despre limitarea traseismului politic sau despre cumpărarea funcţiilor. Mai mult, în formulările legate de consecinţele schimbării preşedintelui Traian Băsescu n-am auzit nici o vorbă dspre diminuarea cheltuielilor serviciilor secrete sau despre reformareacomportamentului totalitar al acestora. Alungarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni ar fi adus cu sine preluarea controlului asupra zonelor de forţă, adică a serviciilor secrete, asupra procuraturii, a ANI şi a CNSAS. Şi, în cele din urmă, asupra Curţii Constituţionale (cârpită grosolan după nevoile politice ale lui Traian Băsescu). Ce a spus clar USL de când există despre serviciile secrete? Ce şi-a propus în legătură cu reformarea acestora? Mă refer şi la Victor Ponta, şi la Crin Antonescu. Amândoi ştiau şi ştiu de generalizarea glumelor şi a bancurilor cu ascultările. Amândoi au acţionat de parcă am avea parte de o zonă secretă super-democratică, cu care abia aşteaptă să colaboreze şi de la care abia aşteaptă să înveţe tehnici de exercitare a puterii. Nici atunci când deasupra SRI se vedeau fumurile negre ale furnalelor de intoxicare, încărcate la maximum, când operaţiunile mediatice conduse de cele două generălese făceau valuri prin toată Europa, nici atunci cei trei lideri n-au zis nici mâc. N-au protestat, nu s-au ridicat nici măcar împotriva reminiscenţelor de tip securitate şi poliţie politică din activitatea serviciilor româneşti. N-au fost deranjaţi nici chiar de activitatea disconfortantă în acele zile de forfotă a acoperiţilor din cele două Camere ale Parlamentului. Şi n-au dat nici un semn că ar fi gata să schimbe ceva. Mai degrabă s-au purtat ca doi adolescenţi fascinaţi de picioarele serviciilor secrete. Steagul ”Jos Băsescu!” a fost mai uşor de purtat, de fluturat şi de înţeles de electorat fără asemenea complicaţii. Chiar şi aşa, încercările USL-ului de a îndeplini obiectivul major din programul de existenţă şi guvernare, adică răsturnarea preşedintelui Băsescu, au dat greş chiar de la început. Cauzele n-au fost prea multe. Prima a fost încercarea de coabitare, chiar de prietenie cu serviciile secrete. A doua cauză importantă a ratării rudimentarului obiectiv a venit din lipsa cruntă de oameni şi profesionalism. Suspendarea preşedintelui Băsescu şi referendumul sunt eşecuri generate de lipsa de experienţă politică şi profesională a celor implicaţi şi de amatorismul unor soluţii. Încercaţi să vă reamintiţi ce oameni din PSD, din PNL şi PC au pus umărul la tentativa de descăunare a preşedintelui! Cu Zgonea, cu Iordache, cu Dan Şova nu se putea alunga nici un iepure. Chiar şi Victor Ponta s-a retras în Piaţa Victoriei, încercând să se acopere de responsabilităţile sale legate de guvernare. Suspendarea şi debarcarea preşedintelui au fost considerate de preşedintele PSD ca fiind o chestiune parlamentară, drept care el s-a retras la Guvern, lăsând operaţiunea din Parlament pe seama unor locotenenţi din PSD şi pe seama lui Crin Antonescu, totalmente străin de procedurile parlamentare şi (mai apoi) de mecanismele de funcţionare a instituţiei prezidenţiale. Eşecul suspendării şi al referendumului ne-a arătat pentru prima oară ce fel de oameni a adus USL în prima line. Juniori, ciumeţi, băieţi din apropierea celor trei preşedinţi (ca să-l numim preşedinte şi pe Daniel Constantin), chibiţi de bere şi cafea, lipitori de afişe şi cuconiţe de asigurat atmosfera. Cu cine să guverneze competent, cu cine să formeze un grup serios de conducere a celor două Camere?Improvizaţia din seara comunicării rezultatelor sondajului exit-poll, mă refer la anunţul lui Victor Ponta privitor la invitarea UDMR la guvernarea USL, ne-a arătat şi uriaşa disponibilitate a premierului USL de a improviza în limitele imaginaţiei sale, ale negocierilor netransparente şi ale inspiraţiei sale de moment, nu ale construcţiei politice temeinice. Tot atunci a debutat boala limbariţei. Dacă în postura de opozanţi, Victor Ponta şi Crin Antonescu au câştigat puncte din prestaţiile televizate, după preluarea puterii, amândoi au redus exercitarea acesteia la declaraţii televizate, viaţa politică la participări la talk show-uri şi răspunsuri la întrebări puse din mers de domnişoare bălăngănind microfoane.

A treia cauză importantă a dezintegrării USL vine din faptul că această grupare politică de juniori nu şi-a propus să schimbe mare lucru în societatea românească. Pur şi simplu s-a mulţumit şi s-a limitat la preluarea puterii şi la controlul asupra beneficiilor rezultate din exercitarea acesteia. Guvernarea USL a continuat toate practicile, viciile şi şmecheriile alianţelor anterioare şi ale guvernelor precedente. Cu acest mod de a gândi şi acţiona, ea nu avea unde ieşi şi nici cum sfârşi altfel decât în situaţia în care se află în aceste zile.

USL a crăpat pentru că nu a fost decît o struțo-cămilă alimentată capro-varzist, un animal politic straniu care  probează că partidele românești se combină ca iepurii de rase diferite pierduți prin pădure. Se împerechează repede și se despart la fel.

(articol preluat din cotidianul.ro)

Parteneri