Emilia Diaconescu: Ar fi fost ziua ei, a MAMEI…

Pe 24 ianuarie 1914 s-a nascut ,in satul Voievoda,jud.Teleorman,mama mea,Ecaterina Patrana.Era al doilea din cei sase copii ai familiei bunicilor(patru baieti si doua fete)
Fiind cea mai mare fata,a preluat de timpuriu rolul de gospodina si de mama pentru ceilalti frati,bunica mergand sa munceasca la camp.Asa se face ca mama ajungea foarte putin la scoala(de toamna tarziu,la terminatul treburilor de pe camp,pana primavara,devreme,cand se reluau).Ca urmare,nu reusea sa tina pasul cu ceilalti colegi .Avea,insa,un scris frumos,literele erau mici ca niste margelute!Ne povestea ca se descurca greu cu gramatica si,atunci cand tema cerea,de exemplu,sa sublinieze cu o linie substantivele si cu doua verbele,ea punea aceste linii ,,nici prea rare,nici prea dese,, !Uneori se nimereau,de cele mai multe ori. nu!
De la 14 ani a fost data la ,,meserie,, ,la croitorie ,in satul vecin,dar a ramas doar sase luni,pentru ca plata era consistenta.Totusi,a ajuns o croitoreasa priceputa si foarte cautata in zona.Evident,noi ,fetele ei,am fost primele beneficiare.
La 20 de ani s-a casatorit cu tata, Andrei Patrana,desi parintii ei voiau sa o marite cu un baiat din alt sat.Ea s-a opus si bine a facut,pentru ca alaturi de tata a dus o viata foarte buna,nelipsita,insa,de greutatile cauzate de timpurile nenorocite pe care le-au trait.
A dus si greul noii gospodarii pentru ca tata a fost luat in armata in 1937 si a mai venit abia in 1945(prinzand si razboiul,pe ambele fronturi).Si-a crescut singura primele doua fete,muncind si la camp ,in acelasi timp.
Dupa razboi,familia a sporit cu inca trei fete!Imi amintesc cu cata candoare raspundea,cand era intrebata cati copii are:,,am numai cinci fete,,!
Parintii ne-au crescut greu pentru ca ,dupa razboi,au urmat cotele obligatorii de produse(din 5,5 ha tata mai aducea acasa 1-2 saci de grau,restul era dus,direct de pe arie,cu carul,la ,,cota,, ,la Alexandria.Mama era nevoita sa lucreze (croitorie,tesut) pentru faina,ca sa aiba cu ce sa ne hraneasca.
A venit si colectivizarea,alta napasta!Tata,intuind asta,si-a vandut,cu ceva timp inainte,cei doi frumosi boi,Rosoi si Balanul.Dar,la sfarsitul primului an de munca in colectiv,nu a mai luat niciun ban,fiind obligat sa dea CAP-ului banii luati pe boi.
Viata pentru parintii nostri a fost un chin,si,noi,fetele,de la 11-12 ani mergeam cu ei la munca(lucrau la gradina)in timpul vacantelor.
Mama era o femeie harnica,iute si timida care evita sa se certe cu cineva.Isi justifica aceasta optiune prin aceea ca,daca s-ar fi certat cu cineva si si-ar fi spus vorbe grele,nu ar mai fi reusit sa se priveasca in ochi cu persoana respectiva!
Cat de cocheta a fost mama(nu am mostenit-o,din pacate)!Cand era fata,nu purta pantofi ,,de shir,,(adica de fabrica),ci numai ,,de porunceala,,(de comanda)!Cand eram pe la gimnaziu,am descoperit vreo trei-patru perechi de pantofi de-ai ei,in pod,dintre care m-au atras unii din piele de sarpe.M-am incaltat cu ei si tata m-a surprins cand ardeam testul in aceasta inedita postura!(m-a tachinat pe tema asta multi ani).
In toata viata asta plina de dificultati,le-am adus si bucurii parintilor(am fost singura din clasa care am intrat la liceu,in comuna vecina,in prima sesiune,sau am fost printre putinii copii din sat care au reusit la Facultate).Evident,din toata saracia,mama si-a cinstit coechipierele de la gradina cu minunatii cozonaci pe care i-a facut atunci!
Parintii si singura sora care mai era acasa,dupa casatorirea celor mari,erau foarte bucurosi sa primeasca ,la fiecare vacanta a mea ca studenta,cadouri(materiale pentru fuste,bluze pantaloni),luate din bursa mea(integrala I si republicana,in anul al IV-lea).
Cu mama am avut o relatie speciala,am avut discutii importante si chiar mi-a comunicat secrete de familie pe care nu le spunea celorlalte surori!
Toate vacantele le-am petrecut,impreuna cu fata si baiatul meu,la casa parinteasca.Si copiii o iubeau pe ,,mamaia,, ,la fel cum si ea ii indragea nespus.Imi zicea ca nu si-a pupat copiii ei asa cum i-a pupat pe acesti nepoti.
Cat timp au trait ambii parinti,in casa noastra a fost o armonie desavarsita.Mama il respecta pe tata si tinea cont de parerile lui in toate domeniile,inclusi in alegerea modelelor pentru covoarele pe care le tesea si in imbinarea culorilor.La noi nu s-au auzit injuraturi sau alte cuvinte urate si sunt recunoscatoare parintilor pentru asta.
Ultimii noua ani de viata mama i-a petrecut fara tata(plecat in 1990-mama in 1999),dar a fost inconjurata de noi,copiii ei si de familiile noastre.
In camera mea am tablourile parintilor si amintirea lor este mereu vie,atat in inima mea,cat si in a celor doi copii ai mei carora le face o reala placere sa asculte povestirile mele despre mama si tata.
Acum, cand ar fi fost ziua MAMEI,o rog sa ma ierte pentru tot ce i-am gresit si o asigur de dragostea mea imensa pentru ea!