Ce este de fapt Statul de Drept ?
Este indubitabil, acel Stat unde legile dintr-o ţară, începând cu Constituţia – care se vrea legea legilor- guvernează ţara şi nu altfel, în nici un caz, nu poate fi un stat de drept, acela care este la dispoziţia diverşilor indivizi ajunşi vremelnic la butoanele puterii şi nici în slujba unora, precum a fost Băsescu Traian, care timp de 10 ani, cât a fost Preşedinte al statului Român, a transformat statul de drept ( cum de altfel l-a clasificat după propriile declaraţii, la final de două mandate), în stat de tip,, MAFIOT ” şi cu atât mai mult, nu la dispoziţia unui dictator bolnav de putere şi nebun cum a fost Ceauşescu, în perioada regimului comunist, care să acapareze statul şi să dispună de viaţa şi de moartea membrilor comunităţii, în timp ce pretindea printr-o propagandă deşănţată că o conduce, luând decizii după bunul plac sau după cum îl duce propria capacitate intelectuală, de cele mai multe ori foarte limitată.
Ce stat de drept este acela unde ambasadorii unor state importante ale lumii ajung în calitate de misionari la diverse instituţii ale Statului Român şi impun anumite direcţii care nu întotdeauna sunt reflexia dorinţei poporului românesc (vezi intervenţia ocultă a puterilor străine în referendumul pentru demiterea fostului Preşedinte Băsescu Traian care, deşi la vot a fost demis totuşi, în cancelariile occidentale a fost păstrat la butoanele puterii).
Mai grav mi se pare şi chiar mult mai periculos pentru statul de drept apetenţa cu care diverşi oficiali români aleargă cu limbile scoase să lingă clanţele diverselor ambasade, ponegrind fără limită instituţii ale statului, fiind nişte indivizi iresponsabili şi lipsiti de orice patriotism.
Halal ce stat de drept are România, când un oficial de rang înalt în persoana primului consilier personal, domnul Roger Stone, al Preşedintelui SUA, Donald Trump, ne spune că suntem poporul cel mai ascultat de pe planetă, şi unde serviciile de informaţii au scăpat de sub controlul Statului, a societăţii civile. Tot acest respectabil domn consilier ne atenţionează asupra unui fapt deloc care să ne bucure şi de a nu fi luat în considerare şi anume că nu există stat fără CORUPŢIE, dar când lupta cu fenomenul corupţiei devine politică de stat, atunci acea ţară va avea mari derapaje. Practic se ajunge la un stat care începe să facă poliţie politică la comandă, încălcând inevitabil regulile statului de drept.
Ce ţară cu stat de drept avem noi dacă încă se fac legi şi se dau ordonanţe de Guvern cu dedicaţie de la partid, sau de la o anumită clientelă politică, care trebuie răsplătită de partid, după ce a fost susţinut în campania electorală a partidului, să câştige alegerile şi să preia frâiele puterii. Gravă devine situaţia când primim legi de la Parlament sau ordonanţe de la Guvern doar pentru a satisface o singură persoană şi din nefericire noi avem încă şi asemenea situaţii în România.
Numai în statele slabe, cu democraţie fragilă şi nu în statele de drept, a fost posibil să apară tot felul de ONG-uri cu finanţări externe, de forţe ostile statului, dar cu scopuri periculos de perverse, să ajungă la butoanele puterii, ca apoi să-şi însuşească bani publici, pe care să-i exporte nedirijat.
Vorbim de stat de drept atunci când cetăţenii acestei ţări sunt trataţi de către puterea judecătorească cu totul şi cu totul aleatoriu ? Toţi ar trebui să fim egali în faţa legii şi, desigur, şi în faţa celor care sunt puşi să ne cerceteze sau să ne judece, nicidecum după avere, relaţii, funcţii sau după dorinţa serviciilor de informaţii. Nu după comenzi politice, nu după şpaga pe care o pun la bătaie părţile, nu după dorinţa unor potentaţi ai vremii, nu după interese meschine –de grup sau de persoane cu funcţii importante în statul român, aşa cum a făcut-o la greu fostul Preşedinte Traian Băsescu în cele 2 mandate.
Ce stat de drept avem noi dacă Justiţia română condamnă la şapte ani de închisoare o faptă de furt minor cu prejudiciu de 150 lei în timp ce prejudicii de sute de milioane de euro au fost taxate cu condamnări modice cu suspendare?
Revoltător este faptul că Justiţia română, vorba unui fost ministru, costă, şi nu puţin, ceea ce face ca mulţi cetăţeni ai statului de drept din România să nu poată avea acces la justiţie.
Marele dramaturg englez, George Bernard Shaw ne-a lăsat un aforism care, astăzi, în zilele noastre, se dovedeşte a fi cât se poate de actual: „Dacă cea mai umilă persoană din lume nu poate să pună în mişcare cea mai Înaltă Curte atunci justiţia este o batjocură”. Se poate spune, fără teama de a greşi că, de 27 ani în România democrată şi capitalistă, justiţia a fost, este şi ne-am dori să nu mai fie o batjocură.
Cred că suntem la un moment de cumpănă, când încă nu ştim ce vrem pentru România.
Dar ce pare cert este că, încet şi sigur, statul de drept a intrat într-un moment vizibil de disoluţie şi nimeni nu vede această catastrofă a naţiunii noastre.

Prof. Univ. Dr. Florentin Scaleţchi