Florin NEGRUŢIU : Popa pupă poala Pontii. Mi-e groază să nu ne trăsnească, părinte!

Părinte, mai e timp să vă opriţi! Diseară, înainte să puneţi capul pe pernă, repetând predica electorală de a doua zi, puneţi-vă o întrebare înfricoşată: cine este adevăratul dumneavoastră şef?
florin-negrutiu-editorial
Poate credeţi că noi, credincioşii Bisericii ortodoxe române, suntem un dat, toţi o apă şi-un pământ. Poate vă amăgiţi că suntem cu toţii o turmă docilă, fără cap. Părinte, ne-aţi făcut cu ochiul după slujba de duminică şi ne-aţi spus o vorbă de clacă: fă ce-ţi spune popa, nu ce face popa!
De-un timp, am început să intru cu teamă, părinte, în casa Domnului. Mi-e groază că sub patrafir nu voi găsi mângâiere, ci pliante electorale. Am inima strânsă de câte ori vă aud vorbind de lângă catapeteasmă de Dumnezeu-Tatăl şi de Victor-Fiul. Mi-e groază să nu ne trăsnească, părinte! Pentru că de fiecare dată când faceţi propagandă electorală în Biserică, parcă-L aud cu tună şi fulgeră acolo sus.
Sunt un om dus la Biserică. Mă întristez de fiecare dată când cineva zice lucruri urâte de Biserică. Încerc, după puterile mele, să le explic tinerilor din jurul meu care vorbesc lejer de lucruri sfinte, să nu cadă în păcatul generalizării. Nu le povestesc despre martirii credinţei care au suferit şi au murit în închisorile comuniste, ci despre unicul Sfânt pe care l-am cunoscut în carne şi oase: moşul meu, ostaş al pământului, mare cititor în ceasloave şi primul om care m-a învăţat cum să-mi fac cruce.
Dar au şi ei dreptate, părinte. V-aţi întrebat de ce tot mai mulţi oameni tineri se îndepărtează de Biserică? De ce nu mai găsesc un limbaj comun cu dumneavoastră? De ce vă întorc spatele cu lehamite? Poate pentru că prea sunteţi fără har. Prea v-aţi schimbat. Prea vă plac banii şi puterea. Sau poate că aşa aţi fost dintotdeauna: v-a fost bine cu puternicii zilei, v-a fost teamă de schimbare, v-aţi preocupat mai mult de propria bunăstare decât de interesul necăjiţilor pe care ar fi trebuit să îi păstoriţi, dar pe care îi tranzacţionaţi în ziua alegerilor cu binecuvântare de la „Preasfinţitul”.
Părinte, mai e timp să vă opriţi! Diseară, înainte să puneţi capul pe pernă, repetând predica electorală de a doua zi, puneţi-vă o întrebare înfricoşată: cine este adevăratul dumneavoastră şef?
Pactul cu Diavolul este un contract individual, pe persoană fizică. Când este făcut de un om al Bisericii, efectele lui otrăvesc însă întreaga comunitate.

Articol preluat integral de pe Gandul.info