Giorgiana Radu-Avramescu: Gând, în oglinda timpului
bun găsit, femeie cu vârstă aproximativă
în oglinda acestei toamne nehotărâte
te privesc pentru întâia oară
cu îngăduință, cu acceptare, cu seninătate
mereu te-am criticat, mereu te-am judecat
pentru neputință, pentru imperfecțiuni
și chiar pentru câte un omenesc păcat
astăzi, te îmbrățișez,
te îmbrățișez cu bucurie, cu iubire,
după îndelungi renegări
ai trăit atât de multe în puțina-ți viață,
dragostea profundă,
ca un câmp înflorit permanent,
în fiece anotimp,
ai cunoscut-o
suferința, în hăuri adânci te-a purtat,
te-a învins
lacrima, neîncetat, zile și nopți a curs
munți de deznădejde ai traversat,
cu hamul în dinți,
cu nedescătușate lanțuri în juru-ți
ești liberă, azi
liberă de ce-ai fost, liberă de doruri,
liberă de așteptări și închipuiri
iubirile ce-au fost,
înrămate în timp rămân,
iubirile ce n-au fost să se întâmple,
în ceară s-au prefăcut
cu Dumnezeu, singurul pe care
nu l-ai pierdut,
dialoghezi și acum, și oricând
în rest, totul își așteaptă rândul pe eșafod,
și nici nu mai contează
atâta vreme cât pe tine te ai,
și nimeni nu-ți va smulge surâsul,
atâta vreme cât din vederea ochilor, și din vederea inimii
nu te vei mai pierde,
oricâte trenuri iluzorii
și-ar face cale spre grădina singurătății tale
așa să știi, femeie,
care astăzi, pentru întâia dată
te privești cu blândețe,
cu știința că nimeni și nimic
mai presus de tine nu e,
dacă din vederea ochilor,
din vederea inimii tale
nu te pierzi,
încrezându-te vederilor superficiale
așa să știi
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






