Interviu cu Dana Gârbovan, judecător UNJR: Câțiva ani de închisoare, dacă păstrezi milioane, poate părea si o afacere bună

 

 jude dana gârbovanParlamentul distorsioneaza sensul si rolul imunitatii parlamentarilor, transformand-o intr-un instrument de protectie impotriva anchetelor penale. Ar fi o buna oportunitate pentru CCR sa stabileasca daca Parlamentul se poate pronunta asupra probelor administrate de procurori, afirma judecatoarea Dana Garbovan de la Curtea de Apel Cluj, membru in conducerea Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, judecatoarea Dana Garbovan a aratat ca independenta Justitiei s-a consolidat, insa ireversibilitatea ei depinde nu numai de judecatorii insisi, ci si de factorul politic, prin legislatie si asigurarea suportului material si logistic.

Dana Garbovan considera ca orice incercare de modificare a legislatiei penale care nu este facuta profesionist si obiectiv, independent de orice interese personale sau de grup, reprezinta o abordare extrem de periculoasa si inacceptabila intr-un stat de drept.

Distribuie prietenilor

Considerati ca, prin voturile de respingere a unor cereri de incuviintare a urmaririi penale sau arestarii preventive, Parlamentul pune in pericol bunul mers al Justitiei?

Din pacate, nu este o actiune de tip nou a Parlamentului, ci este una repetata de-a lungul ultimilor ani. M-am exprimat in repetate randuri impotriva acestui mod de intelegere a imunitatii de catre Parlament, care distorsioneaza sensul si rolul acestei institutii, transformand-o intr-un instrument de protectie impotriva anchetelor penale, in special a celor care au ca obiect fapte decoruptie.

Insa, de aceasta data, Curtea Constitutionala a fost sesizata si sper ca aceasta sa nu isi rezume controlul la chestiunile de procedura, ci sa il extinda si asupra fondului problemei. Ar fi o buna oportunitate de a se stabili daca Parlamentul, in cadrul acestei proceduri, se poate pronunta asupra caracterului suficient sau insuficient al probelor administrate de procurori, respectiv asupra temeiniciei cererii sau, dimpotriva, poate verifica doar caracterul potential abuziv al acesteia, caz in care ar trebui sa existe si o motivare a respingerii cererii bazate pe aceste considerente.

Putem vorbi acum despre o adevarata independenta a Justitiei?

Da, cu siguranta putem vorbi despre o independenta a Justitiei, consolidata vizibil in ultimii ani.

Este ea ireversibila?

Independenta are doua componente distincte, dar, totodata, interconectate. Prima fatada a independentei este cea personala, a fiecarui magistrat. Tine de fiecare dintre noi sa ne asumam independenta cu toata povara si responsabilitatea ce vin odata cu ea, de a pronunta hotarari conforme doar cu legea si convingerea intima a fiecaruia, indiferent de orice factori de presiune, uneori inevitabili.

Pe de alta parte, independenta personala trebuie dublata de una structurala a sistemului, iar aceasta este data de mai multi factori, de legislatie, in primul rand, dar si de asigurarea suportului material si logistic. Ca atare, ireversibilitatea depinde de mentinerea acestor componente, iar daca prima depinde doar de judecatorii insisi, cea de a doua depinde de factorul politic, in sensul larg al cuvantului.

Se vorbeste intens in anumite zone ale politicului despre modificarea legislatiei penale, care ar fi abuziva. Considerati ca aceste critici au temei?

Codul Penal este, prin definitie, unul represiv, stabilind faptele considerate infractiuni, conditiile de tragere la raspundere penala, precum si sanctiunile ce trebuie aplicate in cazul incalcarii lor. In mod natural, cei vizati de aplicarea Codului Penal nu au motive de lauda vis a vis de acesta.

Discutiile privitoare la modificarea Codului Penal, ca a oricarei legi, de altfel, trebuie sa se faca insa in mod profesionist si obiectiv, independent de orice interese personale sau de grup. Orice alt tip de abordare este unul extrem de periculos si inacceptabil intr-un stat de drept.

Asistam la o avalansa de cereri de arestare preventiva din partea DNA, multe admise de instante. Sunt voci, nu doar din zona politica, care acuza o exagerare. Vedeti exagerari, chiar abuzuri, in cadrul acestei ofensive penale?

Cred ca lucrurile trebuie putin disecate si asezate pe planuri diferite. Avalansa – cum o numiti – de cereri de arestare releva in primul rand aparenta unei coruptii cvasi-generalizate la varf, pe care o intuiam doar pana acum. E ca si cum, in loc sa ridici putin cate putin presul si sa maturi sub el, il ridici tot odata si te ineaca praful ridicat.

Coruptia endemica paralizeaza statul si afecteaza fiecare cetatean, banii ce ar trebui sa sprijine sanatatea, educatia, infrastructura, justitia sunt deturnati in buzunarele celor ce ar trebui sa administreze tara. Ca atare, orice ofensiva reala impotriva coruptiei este, fara indoiala, nu doar pozitiva, ci absolut necesara.

Daca cererile de arestare au sau nu caracter abuziv, asta decide instanta sesizata cu cererea de arestare, singura care are atat competenta, cat si toate datele necesare pentru a se pronunta.

Trecand insa la un alt plan, o intrebare des intalnita este legata, in unele cazuri, de trecerea unui timp indelungat de la comiterea presupusei fapte pana la cercetarea sa, si de aici, unele suspiciuni din spatiul public. Intrebarea e perfect legitima si merita o analiza speciala a cauzelor acestor intarzieri, ele putand fi legate de diversi factori – legislatie insuficienta, resurse umane insuficiente, un management deficitar al dosarelor, influente externe, o comunicare lapidara din partea unor institutii ce detineau informatii referitoare la aceste fapte etc.

O astfel analiza trebuie facuta, nu doar pentru a elimina suspiciunile, ci mai ales pentru a identifica deficientele si a le repara pentru viitor.

Zangane prea mult catusele, la propriu?

Este o problema reala. Legea privind executarea predepselor si, mai ales, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului stabilesc situatiile in care incatusarea persoanelor arestate este admisibila, ca atare orice alte ordine sau norme interne, precum si practici diferite, trebuie aliniate la acestea.

O persoana arestata se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, iar imaginea unei astfel de persoane, purtand catuse si impinsa in masina Politiei, reluata in mod repetat de presa centrala,imprima in ochii publicului o imagine certa de vinovatie a acesteia, pe care nu o va sterge o potentiala hotarare de achitare, pronuntata dupa un timp suficient pentru ca interesul publicului fata de caz sa fie complet pierdut.

Ca atare, autoritatile trebuie sa ia toate masurile pentru o expunere cat mai redusa a acestor persoane, iar presa ar trebui sa actioneze cu respectarea normelor deontologice ale profesiei.

La bilantul DNA pe 2014, procurorul sef a prezentat o lista de achitari pronuntate de instante din cauze apreciate de DNA neimputabile procurorilor, solutii pronuntate in vadita contradictie cu probatoriul sau fara a avea in vedere tot probatoriul administrat. Putem vorbi de erori judiciare?

Nici intr-un caz. Res judicata pro veritate habetur – lucrul judecat se considera ca exprima adevarul. Nu spun ca aceasta prezumtie este una absoluta, ca hotararile judecatoresti nu pot face obiectul niciunei dezbateri, insa nu aceasta este discutia acum. Ceea ce vreau sa subliniez este ca pe aceasta prezumtie, pe aceasta incredere, sta statul de drept.

Este fundamentul acestuia, motivul pentru care am ales ca rezolvarea disputelor sociale sa se faca de catre Justitie, pe care o recunoastem ca putere in stat. Prezentarea in acest mod a achitarilor pronuntate in dosarele instrumentate de Parchet reprezinta o incalcare a acestei increderi si este, din punctul meu de vedere, o greseala ce se cere a fi reparata.

Consiliul Superior al Magistraturii a taxat in repetate randuri actiunea persoanelor publice de a critica hotarari de condamnare, considerand ca acestea aduc atingere independentei Justitiei, constituind presiuni asupra judecatorilor si diminuand increderea publicului in Justitie. Impartasesc concluziile CSM, dar apreciez ca acestea sunt pe deplin valabile indiferent din ce parte provin, substanta problemei fiind aceeasi.

Mai mult, criticarea de catre o institutie publica a unor hotarari de achitare incalca drepturile fundamentale ale persoanelor judecate. In mod constant, CEDO a aratat ca nu este permis autoritatilor publice sa declare vinovatia unei persoane, atata vreme cat nu exista o hotarari de condamnare. Statul roman a fost condamnat de suficiente ori la CEDO pe acest motiv pentru a intelege ca problema este una reala.

Insist asupra acestui aspect, pentru ca respectarea drepturilor fundamentale ale omului trebuie sa fie prioritara in orice tip de actiune a statului, iar acest aspect trebuie constientizat si repetat suficient pentru a fi bine inteles.

Pe de alta parte, nu cred ca procentul de achitari in dosarele DNA este unul ingrijorator. Dimpotriva, un procent de condamnare apropiat de 100% ar fi unul de natura sa imi provoace temeri. Am discutat cu mai multi colegi din diverse state europene, unde procentele de achitare sunt chiar mai mari, iar acest lucru este privit ca fiind perfect normal. Daca admitem ca acuzarea nu inseamna condamnare, atunci intelegem si de ce.

Anul trecut au fost condamnati pentru coruptie definitiv 7 judecatori, iar nedefinitiv 3 judecatori. 35 au fost trimisi in judecata. Sunt cifre ingrijoratoare pentru nivelul coruptiei in sistem?

Un singur judecator condamnat definitiv pentru fapte de coruptie este motiv de ingrijorare, in conditiile in care hotararile date de acesta afecteaza destinul unor persoane. Pe de alta parte, este imbucurator ca aceste fapte ies la iveala si sunt sanctionate, este un semn de sanatate al sistemului avand, sper, si un efect descurajator pentru cei tentati de astfel de actiuni.

Este o mare problema cu recuperarea prejudiciilor constatate de instante in cazurile penale. Nu putem vorbi intr-o asemenea situatie de o nerespectare a hotararilor judecatoresti?

Cu siguranta, da. Mai mult, condamnarea persoanei inseamna prea putin in raport de interesul public in acest tip de cauze. Ceea ce intereseaza in mod primordial cetateanul este recuperarea prejudiciilor, intoarcerea banilor in economie, in beneficiul tuturor.

Pe de alta parte, lipsa recuperarii banilor poate avea un efect incurajator pentru cei ce savarsesc acest tip de infractiuni. Pana la urma, a sta cativa ani la inchisoare, stiind ca te intorci la conturi cu milioane de euro, poate parea si o afacere buna, nu-i asa? Este nedrept si frustrant pentru societate.

Ca atare, este esential ca Executivul sa faca eforturi reale pentru recuperarea prejudiciilor dispuse de instante prin hotararile de condamnare, este raspunderea sa majora si rolul sau in lupta impotriva coruptiei. Un procent de sub 10% este unul rusinos, inadmisibil si diminueaza considerabil efortul substantial facut de Justitie pentru sanctionarea acestor fapte.

La intrarea in vigoare a Codurilor penale, anul trecut, o mare problema a fost aceea logistica, la nivelul instantelor. S-a rezolvat? Si cum este pregatit sistemul pentru intrarea in vigoare a Codului de procedura civila, programata pentru inceputul lui 2016?

Incep prin a spune ca sistemul judiciar a facut un efort imens in acesti ani pentru a asimila si aplica corect noile Coduri. Vorbim de o reforma fara precedent, ce a insemnat un volum imens de legislatie noua. Iar daca magistratii si-au facut datoria, nu acelasi lucru il pot afirma si despre partea ce revenea Executivului.

Avem in continuare probleme grave legate de resursele umane, in special de un numar absolut insuficient al personalului auxiliar, de baza informatica – calculatoare vechi si deja uzate moral – de lipsa spatiilor, probleme pe care le-am ridicat in mod repetat.

Mai mult, un proces de o asemenea anvergura necesita o evaluare a acestuia la un timp dupa intrarea codurilor in vigoare, pentru ca in mod inevitabil exista lacune ce trebuie reparate, iar acest lucru se poate face doar cu consultarea reala si larga a profesionistilor, a magistratilor in special, pentru a se aduce amendamentele necesare.

Este pana la urma o chestiune de responsabilitate si de asumare a rolului fiecaruia in acest proces, daca ne dorim cu adevarat o justitie performanta.

Interviu realizat de ziare.com