Ion Marin: SISTEMUL, ÎNTRE CLEPTOCRAȚIE ȘI PROTECTORAT

 

Marșul de noapte al tinerilor adunați pe Facebook ce a dus de la chiar prima ediție la demisia primului ministru și căderea guvernului, are toate trăsăturile manifestărilor ce s-au numit Primăvara arabă, Euromaidanul, Occupy Wall Street, iar la noi, la scară mai mică, Roșia Montană, toate bănuite la vremea lor de către  guverne și mai târziu de către unii analiști, de implicare ocultă, externă, mai ales în privința declanșării lor și fructificării rezultatelor. Cei mobilizați acum, desigur de împrejurarea tragicului, oribilului și până la un punct inexplicabilului accident de la clubul Colectiv, au o singură revendicare majoră: schimbarea SISTEMULUI. Cu cine anume? Cu alții mai buni, mai curați, mai dedicați celor mulți, necorupți. Nu politicieni, nu sistemul actual, zic ei. Sistemul politic din România, pentru cine cunoaște, se cheamă democrație și este reprezentat de oameni politici, de partide care exercită puterea pe baza legilor și structurilor statului de drept, precum și a integrării sale în sistemul euroatlantic constituit de Uniunea Europeană și NATO. Prin urmare, schimbarea de sistem, ca să nu mai vorbim de înlăturarea lui, este imposibilă, iar solicitările în acest sens sunt aberante. Ceea ce se poate face este însănătoșirea sa, dar pentru asta trebuie pus diagnosticul corect spre a nu putea fi manipulați de cei care vor să prezerve actuala stare de lucruri, ba chiar să o agraveze, înlocuind actualii guvernanți cu cei înlăturați cu puțini ani în urmă pentru corupție și incompetență, manifestate într-un grad incomparabil mai mare. Ceea ce pare să ceară  strada, deși nu are capacitatea s-o formuleze, este înlăturarea sistemului cleptocratic ce a funcționat non-stop, transpartinic după revoluția din decembrie 1989, și căruia revoltații de acum ar dori să-i pună capăt. Numai că aici vorbim de economia de piață, de cea care a creat stratificarea socială pe care ei nu o mai acceptă, fiindcă, într-adevăr, în România a devenit insuportabilă, însă acest sistem chiar nu poate fi înlăturat fiindcă reversul său ar fi cel de dinainte de evenimentul invocat mai sus. Cuvântul SISTEM ventilat de tinerii prezenți în piață este pândit de confuzie și din cauza folosirii lui cu obstinație de vivandiera zilei care îl definește ca fiind asocierea dintre DNA și SRI. Mai exact, dintre șefii celor două înstituții, cum particularizează ea de fiecare dată, spre a  nu crede cineva că îl vizează pe Marele Licurici, după cum l-a definit creatorul acestei exponente de manual a clasei cleptocratice. Marele licurici nu vizează însă astfel de ținte mici, acvila non capit muscas. Ținta sa este alta, dar ca obiectiv de etapă vizează ceea ce și tinerii debusolați visează: înlăturarea aceleiași cleptocrații, ceea ce poate lăsa impresia unei schimbări de fond. Pe termen lung, strategic, dimpotrivă, totul se va păstra și se va accentua. Sistemul american este opusul celui european, mai ales celui scandinav, care ar mai îndeplini unele din doleanțele răsculaților feisbuciști. Nu mai departe decât ieri, exact în ziua în care primul-ministru nu a mai găsit altă ieșire decât demisia, președintele coprezida împreună cu șeful statului polonez un așa-zis mini summit NATO prin care țările din flancul vestic au solicitat întărirea prezenței Alianței aici, în coasta Rusiei. Nu este nimic întâmplător. România a devenit, nu de azi de ieri, principalul aliat al Statelor Unite și cel mai bine poziționat pion geopolitic în eventualul conflict deschis cu Federația Rusă, deloc ipotetic. Cel mai recent număr al revistei americane Foreign Policy, varianta din România, are pe întreaga pagină întâi titlul bombă: ”România, protectorat american?” Iar ca explicație, fără semnul întrebării, următorul subtitlu: ”De ce ar fi cea mai bună veste posibilă.” Chiar, de ce? În interiorul revistei, preț de vreo cincisprezece pagini, se dezvoltă și această nedumerire, dar important este că s-a formulat teza atât de explicit și aș zice într-un context atât de semnificativ. Întâmplător, deși nimic nu este întâmplător în materie de geopolitică și publicația în cauză  asta face, geopolitică, în numărul amintit (octombrie – noiembrie 2015) un prim capitol este intitulat: ”Tineri și neliniștitori. Cum încearcă UE -și țara noastră- să dezamorseze bomba cu ceas a tinerilor inactivi economic”. Ori tocmai despre asta este vorba. Deși gureșii analiști se întrec în a ne spune că în piață sunt doar tineri corporatiști care vin doar spre seară fiindcă au toți serviciu până târziu, în realitate, mai toți cei care s-au încumetat să spună câteva vorbe în fața camerelor erau tineri șomeri sau studenți săraci, fără nici un viitor din păcate, cum se și străduiau să demonstreze și să-și justifice revendicările, începând cu prima dintre ele: alt sistem. Confuzia este mare, alimentată, cum se poate constata, de lipsa unei culturi politice, civice, juridice, spuneți-i cum vreți, elementare. Și pe care această masă de manevră o respinge programatic, asociind-o cu SISTEMUL. Dar, o spun încă o dată, nu este nimic întâmplător. Și nu mă refer, Doamne ferește, la zicerea cinic tembelă că pentru asta a trebuit să moară oameni, ci, de pildă, la întâmplarea că tocmai acum când urmează să se facă un nou guvern, eventualii pretendenți de la PNL, latura ex-pedelistă, sunt aduși să defileze în fața camerelor de supraveghere continuă ce transmit pe toate posturile (mai puțin cel național) de la DNA ca să uite de asemenea pretenții. Da, sistemul se va schimba. E vorba de cel social-democrat, de factură pro-europeană cu unul ultra-liberal ce va întruni cerințele celui de peste podul aerian. ”Guvernul meu” pe care l-a cerut președintele, condus poate la început de un tehnocrat, are exact aceleași trăsături cu cel al celor 15 mii de specialiști ai CDR-ului, cu Mercedesul la cheie care a dus la dezastrul din 2000, fiind de fapt același program al celor hotărâți să șteargă urmele și speranțele lăsate de guvernul proaspăt demisionat: TVA redus, salarii mărite, pensii reântregite și ce au mai apucat să încropească între două dosare și arestări preventive.

Aș putea fi mai clar, dar am la rândul meu rezervele mele. Poate că le voi limpezi într-un text de altă factură, să zicem o comunicare științifică. Totuși, aici în acest editorial voi spune doar atât: sistemul cleptocratic pe care tinerii îl vizează, deși nu știu să-l numească, va rămâne și va face casă bună cu cel adus de protectoratul nedeclarat astfel încât ei, scăpați de infernul de la Colectiv, ce va fi inclus, probabil, în analele  conspirației, vor intra în iadul care-i așteaptă drept carne de tun. Cumplit! Un pic cam sibilinic, dar deja prea străveziu.

Distribuie prietenilor

P.S. Și pentru că totul seamănă cu un film american de serie, rezolvarea va veni de la insiders. Iar în PSD sunt cel puțin doi.