Ionuț Vulpescu, ministrul Culturii: Un cerc vicios

 

Ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, a scris o analiză politică pentru dcnews.ro, despre o situație dramatică din România, a șomerilor, tineri și în vârstă, două categorii vulnerabile pe piața muncii. Care este situația, care sunt cauzele, ce se întâmplă pe o piața a muncii în care mai degrabă angajezi la negru decât să colaborezi cu statul, despre toate acestea citiți în analiza scrisă de ministrul Ionuț Vulpescu. 

Iată editorialul  scris de ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, pe care îl promovăm la rându-ne, în rublica ”Articole care merită citite”, observând cu bucurie că există și politicieni din PSD cu preocupări serioase:

Distribuie prietenilor

Se difuzează, de câteva zile, o serie de spoturi publicitare ale ANOFM, care au ca scop declarat creșterea gradului de ocupare a forței de muncă cu vârsta de peste 55 de ani. În sine, o intenție bună. Trecem peste caracterul suprarealist al unora dintre spoturi, care unora li se pare fie jignitor, fie discriminatoriu, în ceea ce-i privește pe beneficiari. Este bine că există astfel de campanii de comunicare publică. Dar cum îi măsurăm impactul? Chiar credem că angajatorii se vor lăsa convinși de un clip publicitar, pentru a angaja persoane în vârstă?

„Scurtarea dramatică a vieții profesionale. Adevăr dureros” 

Cred că trebuie să tratăm extrem de serios subiectul. Dintr-un motiv despre care nu se discută în România. Iar motivul se refere la scurtarea dramatică a vieții profesionale a fiecăruia dintre noi. Este un adevăr dureros: se intră tot mai tardiv pe piața muncii, cam pe la 25 de ani-vezi rata incredibil de mare a șomajului în rândul tinerilor, care a atins, în unele țări europene, în vârf de criză, și 50%-60% din totalul populației tinere- și se iese prematur, undeva pe la 45-50 de ani. Acest lucru este valabil și pentru persoanele cu studii superioare.

Iluzia visului american

Într-o lume ideală, am putea spune că, la 45-50 de ani, cu experiența acumulată, cineva ar putea începe o afacere pe cont propriu, pentru a valorifica experiența acumulată. Modelul este cel american, din zona înaltei tehnologii. Este o himeră. SUA au, acum, cel mai înalt grad de neocupare a forței de muncă din istoria lor: 93 de milioane de persoane active nu au un loc de muncă. Pentru că, să și vrea să își deschidă o afacere, nu au acces la finanțare, în primul rând, și apoi, ca să produci, trebuie să produci pentru piață. Iar pentru ca piața să ceară ceva, consumatorii trebuie să aibăBANI. Și tot așa.

Cu atât mai dramatice sunt lucrurile în România. Cei mai mulți lucrători peste 55 de ani provin din zona producției industriale. Cine să-i angajeze, când activitatea industrială este departe de ce a fost înainte de 1989? Iar pentru munci cu mare efort fizic nu se califică, din cauza vârstei. Pe de altă parte, situația tinerilor este reflectarea în oglindă a celei a bătrânilor, cu diferența că în cazul lor se pune problema „lipsei de experiență”.

„Acest cinism este insuportabil”

Ce facem, pentru că este o problemă extrem de serioasă? Crearea unui loc de muncă este din ce în ce mai costisitoare. Persoanele aflate la sfârșit de carieră nu pot suporta aceste costuri. Deci nu pot începe o nouă viață profesională. Pentru ele, și pentru tineri, există doar o soluție: munca la negru. Da, sunt un rezervor nesperat de profit pentru angajatorii fără scrupule. Munca la negru este acceptată, din disperare socială. Acest cinism este insuportabil: ți se spune că nu mai poți fi angajat, din cauza vârstei, dar ți se propune alternativa muncii la negru, Sau la gri, asta fiind un soi de recompensă.

Investiții formale

Cum putem prelungi viața profesională a angajaților în vârstă? Cum putem permite tinerilor să se angajeze mai repede? Educația pe tot parcursul vieții este o posibilă soluție, dacă se face serios. Din păcate investițiile în astfel de programe nu se dovedesc prea productive. Sunt mai degrabă formale, și mai deloc adecvate condițiilor de pe piața muncii. Deși sunt și exemple de succes în domeniu.

Consecința: Sărăcia dramatică a populației tinere și a celei în vârstă

Acordarea de stimulente celor care angajează persoane de peste 55 de ani și tineri este o altă soluție. Din păcate, chiar dacă există aceste stimulente, cei care angajează preferă adesea munca la negru banilor primiți pe schemele de ajutor. Or, fără cooperarea mediului de afaceri, fără onestitatea lui, lucrurile vor continua în același fel, cu toate campaniile noastre de sensibilizare. Iar consecința acestei situații este sărăcirea dramatică și a populației tinere, și a celor în vârstă. Iar corectarea acestei situații revine, inevitabil, statului, prin protecție socială. Finanțată din taxe și impozite, plătite de tot mai puțini oameni care au un loc de muncă, și de întreprinderi care își optimizează plata lor, a se citi „evită prin orice mijloace să le plătească”.

Venit de bază universal garantat

De asta se impune de la sine tema venitului de bază universal garantat, sau, cum spune o organizație franceză care militează pentru asta: un venit universal „inalienabil, necondiţionat, complementar celorlalte venituri.” Existența lui ar simplifica, prin reducerea costurilor cu forța de muncă, sarcina angajatorilor, care ar putea angaja mai mulți solicitanți din cele două categorii de vârstă. Pentru stânga este o temă care trebuie adusă urgent în discuția publică. Lumea se schimbă, și dacă nu ținem cont de asta, nu ne facem datoria de oameni politici.

(Leadul, titlul de homepage și intertitlurile aparțin DCNews. Titlul și textul aparțin autorului, conform unei note redacționaleionuț vulpescu)