Maria Timuc: Șase atitudini ale omului fericit

 

timuc”Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…/Iartă-i oricum./ Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…/ Fii bun, oricum./ Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…/ Caută succesul, oricum./ Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…/ Fii cinstit şi sincer, oricum./ Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi…/ Construieşte, oricum. / Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…/ Fii fericit, oricum”(Maica Tereza). Maica Tereza a surprins în doar câteva cuvinte esenţa vieţii, esenţa unui OM, definit de câteva caracteristici esenţiale, care-l fac să rămână el însuşi, oircât de vitrege s-ar arăta circumstanţele vieţii. Un om adevărat este cel care; 1) Iartă pentru că înţelege iraţionalitatea şi egoismul inerent al oamenilor. 2) Îşi păstrează bunătatea chiar şi atunci când ea este atacată. 3) Caută succesul, chiar dacă oamenii îl dezamăgesc. 4) Este cinstit şi sincer, chiar dacă-i înşelat. 5) Construieşte continuu, chiar dacă alţii se străduiesc să demoleze ceea ce face el. 6) Este fericit şi liniştit, chiar dacă se vor găsi destui aceia ce se vor strădui să-i ia liniştea şi fericirea.

Acestea toate sunt trăsături ale conştiinţei treze, ale omului evoluat, care ştie cine este el, ce vrea el şi, mai ales, cunoaşte tainica şi uneori încâlcita alcătuire a lumii. Un mare iniţiat, Omraam Michael Aivanhov, vorbea despre natura superioară şi despre natura inferioară a omului şi despre puterea sa de a alege între aceste două forţe, care-l duc în jos sau în sus, spre cer sau tot mai mult spre pământ. Aş spune că fiinţa umană duce un război aprig cu sine, cu partea inferioară din el însuşi, cu propriul egosim, cu propria iraţionalitate şi neînţelegere, cu propria răutate, necinste şi cu propriile sale nelinişti înainte de a se întîlni cu ele în lume. Să te învingi pe tine însuţi înseamnă să devii generalul care a câştigat cu adevărat un război, căci natura noastră inferioară, la fel ca un cal nărăvaş, ca un animal periculos, ne atrage continuu în capcană, oferindu-ne situaţii, evenimente de viaţă şi provocări, obstacole şi probleme în faţa cărora ne dovedim slabi şi învinşi de natura noastră inferioară. Cel ce şi-a învins natura inferioară, geloasă, egoistă, iraţională, incapabilă de fericire şi de linişte este un OM treaz, un om care ştie ce vrea, ştie că poate, ştie să meargă înainte, înţelege că-n spatele fiecărui zid ce-i apare în cale e un drum luminos. Să nu cedezi niciodată în faţa forţelor provocatoare care vin din lume, oricât şi orice ar încerca ele să-ţi ia, oricât ar dori să te tulbure şi să-ţi spună că eşti terminat, că nu eşti în stare de nimic şi că ceva este pentru tine imposibil! Maica Tereza spune explicit că, în clipa în care vei dezvolta în personalitatea ta, în tine însuţi, anumite trăsături, de îndată ce vei îmbrăţişa atitudinile fiinţei tale superioare, eşti tu însuţi. Eşti acela ce va avea curaj să fie el însuşi, oricât ar vrea lumea întreagă să fii aliniat naturii tale inferioare. Un om puternic e un om care iartă, înţelege, construieşte, este cinstit şi fericit. Ce trăsături simple ne sunt necesare pentru a nu pica în abisul naturii noastre inferioare, acolo unde propriile noastre resentimente ne distrag atenţia şi ne fac să ne risipim pe noi înşine, să ne pierdem şi să ne simţim disperaţi, nu pentru că existenţa ne obligă la disperare, aşa cum au spus unii dintre marii filofozi, ci pentru că noi înşine am acceptat disperarea, neputiinţa şi slăbiciunea fiinţei ca dimensiuni normale, fireşti ale existenţei. Nu-i firesc să fim geloşi şi răi, nu-i normal să ne fie frică, nu-i firesc să respingem , să urâm, să ne credem posesori ai adevărului absolut şi-n numele lui să-i punem la zid pe alţii, nu-i normal să simţim răul interior, căci acestea toate sunt alegeri pe care noi înşine le facem şi, prin aceasta, ne hrănim natura inferioară. Oricât şi oricum ne-am justifica ura şi judecata aspră faţă de alt om, oricât ne-am justifica modul în care îi neîndreptăţim pe alţii, orice motivaţii superioare le vom găsi resentimentelor noastre, ele rămân tot ceea ce sunt, ele au acelaşi conţinut bolnăvicios, care ne aruncă fără să clipească în natura noastră inferioară. Suntem slabi şi nefericiţi pentru că nu iertăm, pentru că ne cuprinde intoleranţa, pentru că nu înţelegem natura frumoasă şi plină de iubire a Adevărului, care sprijină viaţa şi o iubeşte. Suntem căzuţi din Raiul lăuntric pentru că ne justificăm Iadul. Marii iniţiaţi ne spun că nici un motiv nu-i destul bun pentru a renunţa la iubirea din noi înşine, căci orice motiv ne-am da pentru răutatea noastră nu-i decât un motiv pentru scufundarea noastră. Nu e îndeajuns să citim despre lucrurile frumoase şi despre natura noastră superioară, ci să fim în fiecare experienţă de viaţă în mod conştient, alegând conştient să reacţionăm prin atitudini ale naturii noastre superioare. Să ne recuperăm conştienţa şi capacitatea de a alege înseamnă să alegem continuu să iertăm, să tolerăm, să acceptăm, să construim, să fim buni şi să ne păstrăm liniştea interioară şi aşa vom trăi sentimentul profund de fi noi înşine, întotdeauna destul de puternici pentru a depăşi asperităţile şi obstacolele ce ne apar în cale din pricina naturii inferioare a lumii în care trăim.

 

Distribuie prietenilor

(articol din jurnalul.ro)