A creat un format de televiziune ce l-a consacrat într-un moment în care televiziunile din România abia bâjbâiau confuze printre noile tendinţe ce aveau să ne despartă pentru totdeauna de cele două ore de ode aduse conducătorului iubit.

Marius Tucă, cu simţurile alerte, a simţit momentul ce avea să facă şcoală. Un pupitru, un interlocutor, momentul?… după miezul nopţii. Un tânăr jurnalist care s-a documentat – cu siguranţă că i-au plăcut dialogurile lui Iosif Sava, dar şi cele ale lui Larry King – şi a propus un format simplu, dar de mare impact.

A creat emuli ce i-au dus mai departe, mult după ce el s-a despărţit de televiziune, ideea, dar nici pe departe cu aceiaşi apetenţă pentru discursul documentat, iscoditor, uneori iritant, fals contradictoriu şi conflictual uneori, tocmai pentru a smulge mărturisiri de substanţă. Niciodată însă fără măsură, fără bun simţ.

Erau emisiuni ce se bucurau de atenţie, susţinere şi totuşi… pentru o vreme Marius Tucă s-a retras din lumina reflectoarelor. Priorităţile sale au fost altele. A scris mult, s-a întors în sine şi la prieteni, la familie şi a reflectat la noi proiecte.

A demarat un proiect de media online, 3DOTS STORIES, care își dorește să confirme că jurnaliștii au încă valoare, iar oamenii cu temeinicie în viață și în profesie, informațiile adevărate, de substanță, merită să se afle în centru atenției publicului.

”Într-o bună zi, având în vedere experienţa pe care am acumulat-o în presa scrisă, voi conduce din nou un cotidian şi va fi altfel, un fel de „punct şi de la capăt”.

Sursa de inspiraţie ţine cumva de cultură, experienţă şi de inspiraţia fiecăruia şi, mai ales, de faptul că intram cu bună credinţă. Întotdeauna ţine foarte tare de inspiraţie tot ce făceam.

Țin minte că la mine în birou se adunau vreo 50 de oameni, cam câţi sunt într-o redacţie acum. Şi cred că e mai bine aşa. Sigur că acolo se discutau şi lucruri care nu trebuia să iasă afară. Şi presa trebuia să aibă aşa un metabolism care ţine de sinele cel mai profund şi mai secret, nu în sensul de servicii secrete.

Apropo de asta, mi-am dat seama că Serviciile aveau oameni peste tot şi erau interesate de subiecte, dacă puteau să intervină, dacă puteau să le modifice sau dacă puteau să afle măcar cum se elaborează un subiect, cum se ajunge la el. Şi spionajul era peste tot. Şi am avut toţi în redacţie mai mult sau mai puţini oameni care colaborau, deşi nu era o colaborare profesionistă pentru că eu cred într-o şiretenie a jurnaliştilor care au colaborat cu Securitatea pentru că nu spuneau tot ce era în sufletul unei redacţii, în interiorul ei, ci dădeau informaţii disparate, nu foarte importante.

În rapoartele finale pe care le-am văzut spuneau: deciziile finale le lua Marius Tucă. Şi era întotdeauna aşa, pentru că era o chestie de asumare până la urmă şi m-am gândit de multe ori să fie una colectivă.

Pentru că m-am întrebat mereu dacă am reuşit să iau deciziile cele mai bune, pentru că uneori erau hotărâri de moment, înainte de închiderea unei ediţii, când trebuia să iei o decizie anume. Şi nu ştiu dacă întotdeauna am găsit cea mai bună soluţie”, spune Marius Tucă despre modul lui de a face presă.

A pus pe roate un post de radio, muzică bună, invitaţi şi colaboratori aleşi pe sprânceană şi a mers mai departe la fel de meticulos şi profesionist, Smart FM.