Medic psihiatru: Ce cauzează depresia și cum ajutăm o persoană cu o astfel de problemă

 

În țara noastră, tulburările psihice sunt în creștere. Despre ce le cauzează, cum putem ajuta o persoană cu o astfel de problemă, dar și despre dependența de alcool a vorbit medicul psihiatru Vlad Stroescu, pentru clicksanatate.ro
Click! Sănătate: Statisticile arată că, în ultimii ani, a crescut numărul persoanelor cu tulburări psihice din țara noastră. Care sunt principalele astfel de afecțiuni întâlnite la români?
Dr. Vlad Stroescu: Statisticile pot fi înșelătoare. Ceea ce a crescut, în primul rând, e capacitatea noastră de a diagnostica tulburările psihice – ceea ce e un lucru foarte bun. Asta înseamnă, pe de o parte, că avem unelte mai bune de depistare (cum e în cazul autismului), iar pe de alta – că oamenii au rețineri mai puține în a cere ajutorul atunci când e nevoie, sau, altfel spus, că stigmatizarea suferințelor psihice scade, iar conștientizarea lor crește, foarte încet, dar sigur.
Mai avem însă un drum lung până acolo. Și, desigur, există o armonie între condițiile sociale și tulburările psihice: pe perioada crizei economice, tulburările de anxietate s-au înmulțit considerabil; există o corelație directă între rata șomajului și rata sinuciderilor etc.
Românii nu sunt scutiți sau imuni la nicio problemă comportamentală, de la marile psihoze la dependența de jocuri de noroc, trecând prin faimoasele atacuri de panică din care, eu unul, întâlnesc mai multe în fiecare zi la cabinet. Ele sunt probabil cele mai frecvente în practica ambulatorie obișnuite, și adesea sunt cauza surmenajului și presiunii sociale combinate (șeful vrea rezultate imediate, familia pune multă presiune, băncile își revendică ratele etc.)
C.S.: Există un mit potrivit căruia dacă mergi la psihiatru ești nebun. Cum îl comentați?
V.S.: Pentru mine, ca psihiatru, „nebun“ nu este un diagnostic și nu are o semnificație medicală. Pentru mine, ca om obișnuit, e o insultă, o unealtă a discriminării. Există, fără îndoială, ideea de-abia conștientă că psihiatrul e cel care se ocupă cu elementele nedorite ale societății (cele care nu merg la închisoare), cel care le ține departe de lumea civilizată. Aceasta este o prejudecată gravă și dăunătoare și, din păcate, nu există nici pe departe suficientă activitate civică pentru a o combate.
Oamenii cu suferințe psihice, chiar dacă au schizofrenie, nu sunt niște extratereștri periculoși, ci sunt la fel de asemănători cu noi ca oricine altcineva, au sentimente, dorințe, dureri. Doar că adesea sunt și în dificultate socială, și nu doar din cauza bolii, ci în bună măsură datorită discriminării și stigmatului social. Acestea fiind zise, nu trebuie să ai halucinații și idei delirante ca să fie nevoie să mergi la psihiatru.
Mulți dintre noi suferim de o afecțiune psihică și nici nu bănuim, cum ar fi dependența de tutun, insomnia, anxietăți, fobii și adicții diverse. Circa o cincime din populație suferă de o tulburare depresivă la un moment dat. Nu e vreo rușine să te ocupi de ele, din contră, e lucrul care trebuie făcut.
C.S.: Ce cauzează depresia și cum ajutăm o persoană cu o astfel de problemă?
V.S.: Depresia e o etichetă vastă care acoperă un spectru larg de suferințe. E foarte greu să-i precizăm o etiologie, adică să-i găsim o cauză așa cum găsim un microb în cazul pneumoniei. În depresie, există modificări la toate nivelurile de realitate ale vieții: genetice, biochimice, psihologice, existențiale, sociale, chiar și istorice, dacă vreți.
Cum ajutăm un om cu depresie? Cu empatia de care vă ziceam adineauri. În primul rând, ascultându-l. E deja foarte mult și foarte greu: e dificil să asculți fără prejudecăți, fără să fii tentat să întrerupi și să dai sfaturi care ție ți se par evident sau de bun-simț, să recunoști că nu ești tu cel aflat în suferință și că ai nevoie de timp ca să înțelegi. Nu e ușor să asculți gândurile de moarte sau sinucidere ale cuiva, dar dacă ești în stare să faci asta, pur și simplu să asculți, ai scăzut în mod semnificativ riscul de suicid doar fiind un bun confident. Apoi, depinde de relația în care te afli cu acel om.
Cel mai greu îi e familiei. Cei dragi pot ști prea multe și fi orbi în același timp. Cei dragi vor accepta cel mai greu că nu ești bine. Cei dragi vor suferi cel mai mult alături de tine. Dar sunt și cei care pot face cel mai mult. Însă nu există o rețetă prestabilită pentru toată lumea. Nu există manuale despre cum să fii un bun prieten sau un bun partener de viață.

Mai mult, pe clicksanatate.ro