AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Miercuri, Sfântul Ignatie Teoforul, cel care apără de foc, dar și pedepsește

 

Sfântul Ignatie Teoforul este sărbătorit, în Biserica Ortodoxă, pe 20 decembrie. Este mai puțin cunoscut, căci, în popor, oamenii țin Ignatul, obicei legat de sacrificarea porcilor pentru sărbători.
Înainte de a fi creștin, Ignatie a fost un păgân care persecuta credincioșii. Însă, după ce s-a convertit, s-a dedicat credinței întru totul. Iar împăratul l-a cercetat îndelung, în încercarea de a-l întoarce de la credința în Hristos. Pentru că nu a cedat cu niciun chip, a fost supus chinurilor. În ciuda torturilor, el s-a arătat a fi puternic.
Așa se face că a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, pentru a fi dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare. Credea el atunci că astfel va fi „pâine curată lui Dumnezeu”.
La Roma, a fost aruncat în arenă, între lei. A fost sfâșiat și au rămas de pe urma lui doar oasele mai mari. Creștinii le-au strâns și le-au dus în ținutul în care Sfântul Ignatie a fost episcop. Tot scrierile religioase menționează că Sfântul Ignatie ar fi fost Copilul pe care l-a apucat de mână Hristos. L-a luat în braţe şi a zis: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor”. Este și motivul pentru care a mai primit și numele de „purtător de Dumnezeu”.
Îi pedepsește pe nesupuși
Se spune că Ignat a fost un sărman care, în vreme ce se pregătea să-și taie porcul, a scăpat toporul în capul tatălui său, omorându-l. Pentru că a dus toată viața căindu-se, Dumnezeu și Sfântul Petru i-au arătat milostenie. Așa se face că, pe 20 decembrie, nu e bine să faci nimic altceva decât să tai porcul.
Obiceiul vine de la un ritual de sacrificiu precreștin, în preajma solstițiului de iarnă. Soarelui îi slăbeau puterile și oamenii au găsit de cuviință că sacrificarea unui animal, sau chiar a omului, ar fi revigorat forța Soarelui prin sângele dat ofrandă. Ritualul presupunea arderea pe rug, de unde și denumirea de Ignat, de la „ignis”, care se traduce prin foc. Nu degeaba există zicala: „Ignatul are rânduit să moară negreșit un om de ziua sa”.

Mai mult pe libertateapentrufemei.ro

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!