O gală pentru asistenții sociali

 

eugen blagaAnul acesta, la 17 martie, în toată lumea se marchează Ziua Mondială a Asistenței Sociale. Și în acest an Colegiul Național al Asistenților Sociali din România organizează o Gală a Excelenței în Asistența Socială. Cea de a doua. Este cu atît mai remarcabil acest eveniment, cu cît el este realizat de și pentru asistenții sociali, o profesie, din păcate, nu suficient valorizată de către societate. Efortul Colegiului pentru a organiza un asemenea eveniment este uriaș. Dacă în anul trecut Gala s-a ambiționat a fi organizată tocmai la Teatrul Nottara, în acest an Colegiul, toți asistenții sociali și sponsori remarcabili au propus Ateneul Român drept gazdă. Pentru profesionalismul ei, evenimentul va fi prezentat de Andreea Marin.
Și, pentru ca acest eveniment să rămînă memorabil, a fost invitat să onoreze, dar și să delecteze pe cei prezenți după un an de muncă și de realizări, puțin știute în spațiul public, tocmai celebrul nostru concetățean, artistul care a fermecat întreaga planetă, uriașul ambasador român, cel care, așa cum spune, a arat planeta cu naiul, regele incontestabil al naiului, Gheorghe Zamfir, care, cu generozitate și cu profunde sentimente de înțelegere și prețuire față de cei care stau alături de suferință, a alcătuit un minunat program. În primul act un concert nai-orgă alături de maestrul Nicolae Licareț, iar în al doilea act un bogat concert folcloric. La fel de generoasă în a elogia această profesie este și oferta fermecătoarei actrițe a Teatrului Bulandra și a cinematografiei autohtone, Daniela Nane, care va rosti, cu sensiblitatea-i cunoscută, versuri dedicate celor pe care gala îi va omagia. La toți aceștia se mai adaugă doi importanți condeieri ai veacului, un poet național și un fermecător publicist, l-am numit pe poetul Lucian Avramescu și un excepțional artist al peniței, dar și al cuvîntului, al imaginii dar și al slovei rostite pe „sticlă”, și l-am numit pe artistul Octavian Andronic, caricaturist, scriitor, publicist constant de peste patru decenii. Ambii și-au oferit cu căldură disponibilitatea de a fi alături de noi la gala nobilei profesii.
Începând din 16 februarie, eforturile și implicarea asistenților sociali au fost apreciate de orice român printr-un simplu vot online. Munca acestor ”eroi neștiuți”, care fac din pasiunea lor pentru ajutorarea celorlalți o adevărată meserie, poate fi recompensată printr-un simplu vot pe site-ul dedicat Galei Naționale a Excelenței în Asistența Socială.
”Munca noastră este de obicei discretă, dar performanța trebuie recunoscută și încurajată. Cu sprijinul mass- media și al factorilor decidenți, pentru îmbunătățirea cadrului legislativ din domeniu vrem să promovăm profesia de asistent social”, spune Doru Buzducea, președintele CNASR.

X

Distribuie prietenilor

Cunosc bine conținutul activității instituțiilor publice, a celor neguvernamentale, a tutoror celor care, indiferent de forma juridică, administrează politici publice, în special politici sociale.
Cunosc, din experiență personală, istoria și mecanismele de funcționare ale serviciilor de asistență socială publice, începînd cu anii 70 ai secolului trecut.
Am audiat, într-o perioadă incredibilă pentru acele vremuri, cursurile unor corifei, ale unor valori academice incontestabile, ale unor somități, ale unor formatori de conștiințe și apoi de profesioniști ai științelor sociale. Din dorința de a nu-i omite pe unii, chiar și acum, după dispariția lor, amintesc un singur nume. Necontestabil. Henri H. Stahl.
De ani buni cunosc contingentele de tineri care aleg să urmeze specialitatea care se cheamă asistență socială.
În mediul universitar am avut privilegiul să cunosc profesioniști ai învățămîntului de asistență socială din mai toate centrele unde s-au creat școli, unde intelectuali rafinați, dascăli cu vocație, conștiințe autentice muncesc de ani și ani, cu acribie, pentru promovarea unei profesii așezate de ani mulți, nedrept, la periferia profesiilor.

Confuzia indusă cîndva de adversarii acestei științe trenează și azi. Persistența confuzională ar fi trebuit, conform strategiilor denigratoare, de subevaluare și minimizare a importanței, să alunge interesul pentru profesia de asistent social.
Nu cunoaștem măsura în care reușeșeste. Dar, nota bene, cunoaștem măsura în care nu reușește. Și, cuantificînd, putem afla că învățămîntul universitar de asistență socială s-a opus cu succes celor care nu au crezut sau nu cred nici astăzi în el. La București, la Cluj, la Pitești, la Timișoara, la Oradea, la Reșita, la Constanța, la Iași, la… avem probe. Cea mai relevantă și mai necontestabilă probă este faptul că, an de an, tinerii se îndreaptă spre profesia de asistent social, spre facultățile de profil.

Se știu dezavantajele față de alte profesii: economist, jurist, inginer, arhitect, om de litere și toate celelate care, prin însuși conținutul lor, evită contactul direct cu mecanismele subtile ale realității sociale. Și ce poate fi astăzi mai greu, mai problematic, mai dificil de abordat, mai plin de suferință, mai dureros pentru cel care-și propune ca prin profesie să o penetreze, chiar și cu acțiuni vindecătoare, decît realitatea socială?
Se știe că, mai întotdeauna, profesia nu oferă chiar de la început locul de muncă visat. Ba, uneori, așteptarea pentru primirea unei slujbe meritate în domeniul expertizei pe care o deții, determinată de neprofesionalismul și, vai, corupția decidenților, a managerilor sistemului, public, în special, este lungă.
Unii, nepasionați sau nerăbdători, părăsesc domeniul. Și bine fac. În felul acesta comunitatea autenticilor profesioniști ai asistenței sociale, comunitatea pasionaților, a celor care au fost ”virusați” cu pasiune, cu iubire, cu umanism, cu înțelegere, cu priceperea de a alina suferințe a celor care înțeleg suferința, a celor pentru care bucuria de a ajuta este mai mare decît plăcerea, pur egoistă, de a avea, se curăță. Rămîn, poate, mai puțini, dar, așa cum esențele tari se păstrează în flacoane mici, tot așa valorile profesionale autentice nu trebuie să aparțină unor colectivități profesionale impresionante prin cantitate, prin număr, să exceadă nevoii. Nu trebuie să copleșească, să sufoce, pentru că, oricum, sistemul nu-i poate asimila în totalitate, chiar dacă, teoretic doar, am fi într-o zonă de perfect echilibru valoric al contingentelor.
Nu trebuie și pentru că, dacă nu s-ar întîmpla așa, curățarea de non-valori a comunității asistenților sociali, eliberarea de nepasionați, de cei fără vocație, de cei ajunși întîmplător în profesie, s-ar face mult mai greu. În ani mulți, și asta nu ar face decît să decredibilizeze statutul respectabil al profesiei, să sufoce domenii, să obtureze vizibilitatea valorilor, să demonetizeze prestigiul profesional al asistentului social, să depărteze interesul celor pentru care decizia, opțiunea pentru profesie este în curs de formare, nestabilizată și indecisă încă.

Se mai știe, de către toată lumea, că profesia de asistent social nu oferă, nici pe departe, recompensele meritate. Valoarea actuală a muncii prestate de profesioniștii din asistența socială este subevaluată, este scăzută, drept urmare salariile sînt mici și nu recompensează, nici pe departe, efortul formării profesionale și calitatea muncii prestate. Prestigiul profesional, așa cum arătam, este doar în curs de configurare și stabilizare. Va mai dura un timp, nedefinit, pînă la o reală consacrare, pînă la prețuirea corectă a muncii asistentului social, pînă la înțelegea realității, anume că ceea ce face asistentul social nu poate fi făcut de oricine, că pentru a fi un bun asistent social trebuie să accepți renunțările, trebuie să ai capacitatea să te dedici, să te sacrifici, uneori să accepți să preiei suferința celui din fața ta, pentru a-l ușura măcar o clipă.
Cu siguranță, însă, recunoașterea va veni. Societatea, marcată de o semnificativă și necontrolată, încă, excluziune socială, va avea nevoie, nu peste multă vreme, doar de specialiști. Timpul amatorismului a început să treacă, simultan cu creșterea gravității problemelor sociale și cu scăderea pronunțată a resurselor ce mai pot fi alocate în condițiile crizei din ultimii ani și a dificultăților economico-sociale majore de astăzi.

Pentru toate acestea încercăm, în fiecare an, odată cu începerea fiecărui ciclu universitar, să aflăm cît mai multe despre cei care aleg profesia de asistent social, să aflăm factorii motivaționali, să identificăm sursele informării profesionale, să idetificăm mediul social de proveniență al viitorilor asistenți sociali. Toate acestea le considerăm necesare din mai multe motive. În primul rînd dorim să ne convingem, evident, utilizînd declarațiile studenților, că alegerea facultății, a specializării, nu a fost întîmplătoare. Apoi pentru a identifica sursele, canalele de informare, atît pe cele consacrate, cît și pe cele informale, pentru a valida sau invalida proiectul propriu de promovare a facultății. Și o mai facem și pentru a ne asigura că asistența socială din România va putea să aibă profesioniștii de care are nevoie, va putea să aibă oamenii sensibili, calzi, subtili, educați cu potențial în a ușura suferința socială. O facem și din îngrijorarea ca, nu cumva, unii să aleagă cu ochii închiși domeniul sau ca alții, fără vocație, să fie acceptați de mediul universitar, ca apoi, în final, să dezamăgească, să nu se realizeze sau să nu satisfacă așteptările mediului profesional.
Am dorit, deci, să aflăm cum obțin liceenii informații despre învățămîntul de asistență socială în vederea unei eventuale alegeri. Trebuie să spun că opiniile pe care le-am reținut vizează ultimii trei ani și pe toți studenții în asistență socială. (În fiecare an, la început de ciclu uiniversitar, cu mijloace personale modeste, investighez opțiuni, caut motivații, rețin așteptări, definesc semnificații, rețin confuzii, aflu surse și o seamă de alte lucruri sensibile pe care studenții le țin acum, la început de drum, ascunse în tainițele încă nedeschise ale sufletului lor).
Ce am aflat?
În primul rînd, că 44% dintre studenți, așa cum au și declarat, au obţinut informaţii premergătoare deciziei de a alege domeniul universitar din cuprinsul web-site-ului facultăţii de sociologie și asistență socială. Doar 27% din răspunsuri relevă semnificaţia grupului de prieteni în obținerea informaţiilor legate de cadrul de organizare şi funcţionare a studiilor universitare de asistență socială.
În acest context, importanţa tîrgurilor educaţionale, importanța consilierului şcolar, a mass-mediei şi chiar a familiei devine marginală în economia decizională privind cunoaşterea şi accesul noilor studenţi în cadrul facultății bucureștene, iar acest fapt poate constitui un argument suplimentar pentru investigaţii ştiinţifice ulterioare şi acţiuni conjugate legate de mediatizarea efectelor practice, în plan socio-profesional, ale studiilor universitare în domeniul sociologiei şi asistenţei sociale.
În al doilea rînd, peste jumătate dintre studenţii anului I (53%) consideră valorizarea propriului potenţial drept argumentul central care justifică opţiunea pentru asistenţa socială, prin urmare există un raport de corelare a ofertei universitare din domeniu cu expectanţele respondenţilor.
În al treilea rînd, o cincime dintre studenții în asistență socială ai primului an intenţionează ocuparea unui loc de muncă în sectorul public ca fiind unul dintre factorii care justifică prezenţa în cadrul facultății bucureștene de profil, în timp ce 12% au devenit studenţi ai acestei facultăţi ca urmare a recomandărilor recepţionate pe parcursul studiilor liceale, iar acest fapt devine semnificativ în orizontul temporal în care atragerea viitorilor studenţi va fi efectul competiţiei directe inter-universităţi.
Creşterea importanţei burselor internaţionale, ca efect al mediatizării, se constituie într-un alt argument suplimentar în privinţa accesului unui număr sporit de noi studenţi – ne-au mărturisit cei din anul I.
În al patrulea rînd, aproximativ o treime dintre studenţi (30%) apreciază necesitatea şi utilitatea competenţelor practice, ale deprinderilor şi abilităţilor specifice practicării profesiei de asistent social, ca motivație a alegerii domeniului, iar acest fapt, credem noi, este un răspuns, este conştientizarea semnificaţiei elementelor esenţiale ale performanţei în domeniu: exersarea competenţelor prin orientarea/implicarea activă în relaţia cu beneficiarii sistemului de protecţie socială.
De altfel, peste un sfert dintre respondenţi (27%) valorizează această idee, asociiind direct performanţa de autorealizare, totul din perspectiva deprinderii competenţelor fundamentale încă din stadiul studiilor universitare.
Aspectele teoretice, respectiv nevoia înțelegerii corecte a fenomenelor și faptelor sociale, a conceptelor, a metodologiei specifice, ocupă un loc important în economia răspunsurilor, puţin peste o cincime dintre subiecţi optînd pentru acest tip de nevoie, în timp ce doar 15% atribuie studiilor universitare rolul de mijloc pentru a obține un post în sistemul de protecţie socială.
Deşi reprezintă, ca pondere, cel mai puțin susținut argument al opțiunii profesionale, ”autonomia locului de muncă” (7%) constituie un argument, deoarece iniţierea şi dezvoltarea serviciilor sociale de suport, în sistem privat, îşi are fundamentul în orientarea socio-profesională către autonomie, iar dacă sistemul social sprijină astfel de iniţiative, atunci şansele antreprenoriale de succes pot fi situate la un prag cel puţin egal cu procentul deja menţionat, ceea ce poate fi un pas important în modernizarea şi îmbunătăţirea serviciilor sociale din România.
În al cincilea rînd, aproximativ jumătate dintre respondenţi, respectiv 47%, îşi justifică preferinţa pentru formarea profesională universitară în asistență social prin ”nevoia ajutorului oferit persoanelor aflate în dificultate”. Din acest motiv componenta solidarităţii îşi face simţită prezenţa în spaţiul social. Faptul că, în accepțiunea studenților, Departamentul de Asistenţă Socială este direct implicat, dar și responsabil de pregătirea studenţilor din domeniu, este observat şi declarat de 21% dintre subiecţi, în timp ce componenta practică (15%) şi dimensiunea vocaţională (15%) constituie aproape încă o altă treime dintre răspunsuri.
Iată că evaluarea exigenţelor şi expectanţelor studenţilor din primul an de studii, referitoare la oferta curriculară, devine din ce în ce mai importantă. Acceptarea de către studenți a acestei modalități de cunoaștere, interesul manifestat, sinceritatea, uneori dezarmantă, a răspunsurilor, ne-au convins că asemenea abordări sînt utile atît pentru noi, dascălii, cît și pentru beneficiarii muncii noastre – viitorii profesioniști ai asistenței sociale.
”Democratizarea” opțiunii curriculare și cunoașterea alegerilor/opțiunilor pot furniza informaţii utile și managementului învăţămîntului superior, astfel încît orientarea planurilor de curs pentru perioada următoare poate fi considerată fundamentală. Astfel, trendul răspunsurilor care valorizează aspectele practice se localizează la peste o treime dintre studenţi (35%), plasînd pe primul loc cunoştinţele necesare practicării profesiei de asistent social, iar 36% se pronunţă pentru furnizarea competenţelor esenţialmente utile desfăşurării activităţii ulterioare, ceea ce conduce la un procent de 71% al celor care apreciază dimensiunea practică, dacă se adaugă şi procentul celor 9% alcelor care au optat pentru formarea culturii profesionale prin intermediul cursurilor academice.
Cu siguranță, perspectiva profesională la terminarea studiilor universitare este de maxim interes. Aceasta poate încuraja sau poate conduce la respingea alegerii. Oricum, o determină într-un anume fel. De aceea, pentru noi, a fost de mare interes aflarea convingerilor studenților. S-a procedat la o analiză comparativă. Dacă la cei din anul I ”certitudinea ocupării unui loc de muncă în cadrul profesiei certificate prin intermediul studiilor universitare” se situează în cadrul unui procent de 80% dintre răspunsuri, fapt care denotă încrederea studenţilor în oferta educaţională, precum şi în şansele de angajare care decurg drept consecinţe, la cei din ultimul an această încredere scade cu 20 de procente. Cu siguranță, această dinamică, aparent negativă, dar mult mai realistă, este determinată de un mai bun contact cu mediul profesional în timpul practicilor de an, precum și, de ce nu, de eventualele dezamăgiri personale sau de conștientizarea unei neconcordanțe între realitate și așteptări, între personalitate și cerințele concrete ale profesiei.
Feedback-ul rezultat în urma unor astfel de analize poate constitui un element de analiză a managementului universitar, scopul direct constînd în satisfacerea expectanţelor studenţilor pe parcursul desfăşurării studiilor superioare.
Dacă elementele vocaţionale, legate de corelarea dintre percepţia propriilor abilităţi şi accesul în cadrul învățămîntului universitar de asistenţă socială, prezintă semnificaţie din perspectiva înţelegerii resorturilor care fac posibilă opţiunea individuală pentru domeniul de studii, dimensiunea ocupaţională constituie elementul definitoriu al performanţei studiilor universitare, din moment ce ocuparea forţei de muncă în domeniile certificate prin diplome universitare se instituie drept consecinţă necesară şi utilă în aprecierea corelării exigenţelor pieţei muncii cu pregătirea dobîndită prin intermediul studiilor superioare.
Cu siguranță, generația nouă, a celor care, aleși democratic să managerieze învățămîntul universitar de asistență socială din toate centrele, are alte opțiuni. Moderne, corecte. Sistemul de formare profesională este dinamic. Schimbările, reconfigurările, proiectarea altor paradigme se fac cu o viteză nemaiîntîlnită de mulți ani. Generațiile de dascăli se reînnoiesc și aduc în fața studenților profesioniști cu stagii solide în medii universitare de prestigiu, cu lecturi aprofundate și cu realizări științice remarcabile. Este cert că formarea profesională a asistenților sociali se va schimba în continuare. În bine. Este de asemenea cert că administratorii sistemelor de protecție socială vor înțelege, în întregul lor, nevoia de profesioniști.
Inițierea în fiecare an a unor microinvestigații în colectivitatea de studenți, cu beneficii directe asupra optimizării parcursului educaţional, cît şi din perspectiva obținerii de date necesare analizei evoluţiei în timp a percepţiilor exprimate, credem că este necesară.
Sporirea vizibilităţii mediului academic cu profil asistențial, ca element decisiv al atragerii şi formării ulterioare a asistenţilor sociali, precum şi în vederea construcţiei unui sistem modern de informare a persoanelor interesate în legătură cu activitatea exercitată în domeniul social este, credem noi, urgentă. De asemenea, dezvoltarea culturii ocupaţionale în rîndul studenţilor, prin informarea asupra metodelor de identificare şi accesare a locurilor de muncă, atît în timpul studiilor, cît şi post-absolvire, ce a început de mai multă vreme să funcționeze, trebuie continuată.

Iată că, cu îngăduința celor care lecturează acest material, precum și a celor care cunosc bine domeniul, se poate spune că am aflat, doar într-o oarecare măsură, cine sînt tinerii și de ce vor să devină asistenți sociali.

Portretul pe care am reușit, chiar cu ajutorul lor, să-l facem, evident, nu este complet. Are mult mai multe nuanțe, mult mai multe culori, mult mai multe lumini, umbre, linii drepte, dar și parcursuri uneori asimetrice, curbe, și, de ce nu, parcursuri strîmbe. Conștientizarea realității, cu bune și cu rele, este un prim pas spre adaptare și apoi spre performanță. Calitățile umane de excepție pe care, cu certitudine, un asistent social cu vocație le are, vor fi cele care vor decide.

Anul acesta vom sărbători, printr-o excepțională Gală, performerii. Colegiul Asistenților Sociali face încă o dată dreptate, după ce, ani la rînd, nimeni nu s-a învrednicit. Democratic, îi vom ști pe cei mai buni. Noi îi vom alege. Apoi, poate, îi vom întreba. Cum au reușit, pentru ca, de la ei, ceilalți să învețe.

Încă o dată, felicitări Colegiului!

Prof.Univ.Dr.Eugen BLAGA