Octavian Știreanu: Ordinea de zi (analiză dură făcută de un pesedist rateurilor lui Ponta și greșelilor grave din propriul partid)

 

știreanuAnti-băsismul îndreptat aiurea împotriva lui Iohannis şi pro-uselismul argumentat la fel de aiurea cu Tăriceanu au fost cele două tactici devastatoare de campanie care au determinat în mare măsură eşecul lui Victor Ponta.

Preşedintele executiv al PSD şi-ar dori un congres rapid, care să descarce frustrările, să-l reconfirme rapid pe Victor Ponta preşedinte şi să asigure un Revelion liniştit conducerii de partid şi de stat. Victor Ponta l-a temperat, însă, pe Dragnea, anunţând că un congres al PSD ar putea avea loc în primăvară, când, desigur, ecourile înfrângerii sale lamentabile se vor fi stins.

Distribuie prietenilor

Indiferent când va avea loc, sunt două variante pentru desfăşurarea prezumtivului viitor congres al PSD.

Prima variantă este să se desfăşoare în stilul cunoscut: grafice savante, power point-uri colorate, comparaţii mirobolante, procentomanie cât cuprinde, tot felul de clasamente între judeţe care nu mai spun nimic util pentru viitor ş.a.m.d. Este de aşteptat o abureală statistică, care va fi manipulată cu dibăcie: victorii la toate alegerile din 2012 (locale, europarlamentare şi parlamentare), eşec la prezidenţiale, deci 3-1 pentru Ponta!

Dacă organizatorii vor să recurgă la statistică, cred că ar trebui să se rezume la doar două cifre, singurele relevante.

Prima cifră este aceea că PSD a obţinut cel mai mare număr de voturi în turul doi, faţă de scrutinul similar din 2004 (Năstase) şi 2009 (Geoană). Adică partidul şi organizaţiile locale şi-au făcut datoria cu prisosinţă.

A doua cifră potrivită pentru fundalul congresului este aceea potrivit căreia Victor Ponta n-a fost votat tocmai de oamenii din generaţia sa! Potrivit sondajului IRES, coordonat de pesedistul Vasile Dâncu, doar 18% dintre cei care l-au preferat pe Ponta au între 18 şi 34 de ani, în timp ce, pentru Iohannis, ponderea în vot a acestei categorii de vârstă este de 38%! De asemenea, Ponta a primit 26% din voturi de la populaţia între 35 şi 49 de ani, iar la Iohannis, ponderea în vot a acestei categorii de vârstă este de 32%.

Aceasta respingere de către tineri este, probabil, cea mai amară lecţie pe care Ponta a primit-o şi la care ar trebui să reflecteze – în condiţiile în care biologia buletinului de identitate a fost, pentru el, argumentul principal şi criteriul suveran de promovare a cadrelor în partid.

A doua variantă ar fi ca, în partea sa principală, congresul PSD să se ocupe mai puţin de cifre şi mai mult de idei, de probleme de conţinut, de identificarea cauzelor de fond ale înfrângerii în alegeri. Pentru mulţi lideri PSD, aceste cauze par un mister, dau din umeri miraţi şi, cum a făcut Dragnea, aruncă vina pe Dumnezeu! Nu e chiar aşa, vinovăţiile sunt aici, pe pământ. De pildă, congresul ar putea să ia în dezbatere influenţa câtorva realităţi din campanie asupra rezultatului alegerilor, cum ar fi:

  1. Politica de alianţe. PSD a vrut să ilustreze teza despre „preşedintele care uneşte“ făcând nişte alianţe care au stârnit cel puţin ilaritate. Cum putea fi privită prezenţa pe aceeaşi canapea, în aceeaşi emisiune la Antena 3, a lui Victor Ponta şi Dan Diaconescu, după ce respectivele personaje s-au bălăcărit în ultimul hal, atât la privatizarea Oltchim, cât şi, mai ales, în disputa electorală directă din Târgu Jiu? Drept premiu, înaintea turului 2, PP-DD a şi primit, ţac-pac, 2 posturi de secretar de stat! Apoi, ce fel de emulaţie să fi avut în rândul electoratului semnarea unei alianţe cu un partid inexistent – PLR-ul inventat de Tăriceanu?

Manevra lui Ponta cu „Tăriceanu-PLR“ este absolut identică, sub toate aspectele, cu manevra lui Băsescu din 2009, cu „Oprea-UNPR“. Numai că lui Băsescu i-a ieşit, lui Ponta – nu. Dacă acesta ar fi câştigat preşedinţia, Guvernul era condus acum de cuplul Tăriceanu-Oprea. Adică aşii trădării deveneau stâlpii puterii! La acest punct se pot detalia şi celelalte combinaţii lucrative şi asocieri politice, unele ridicole, altele sfidătoare, pe care le-a făcut fostul viitor preşedinte de ţară, Victor Ponta.

  1. Limbajul candidatului. Victor Ponta nu numai că nu s-a manifestat cu prudenţă şi atenţie faţă de electoratul ostil PSD, dar, prin modul în care s-a comportat, a reuşit să-l enerveze şi să-l motiveze să iasă la vot. În loc să arate modestie şi politeţe, fostul viitor „preşedinte unificator“ a manifestat, în mai toate ieşirile sale publice, agresivitate, aroganţă, autosuficienţă. Ştia tot despre toate, umflat de cifre, hârtii şi ştampile. O candidatură complet nenaturală, plină de „E-uri“ pompate de Laborator într-un om avid de putere. L-a poreclit pe Iohannis în fel şi chip, făcându-l hologramă, „lucru“, poleială, formă fără fond, stăpân de sclavi, neamţ neortodox, neştiutor, nepriceput, implantat să distrugă PNL, ahtiat de funcţii, fugar din Sibiu etc, etc, etc. Asemenea avalanşă de jigniri şi insulte – venite din partea celui care, la ieşirea din studiouri afirma că va fi un preşedinte unificator! – a revoltat, pur şi simplu, electoratul cel mai neutru, determinându-l să voteze anti-Ponta, nu pro-Iohannis.
  2. Jignirile colective. Victor Ponta nu numai că l-a jignit pe Iohannis, pe „persoană fizică“, dar ne-a insultat şi inteligenţa, a jignit mentalul colectiv, vorbind într-una, într-una, până la saţietate, despre noul USL! Crezând – greşit! – că acestea sunt iniţialele magice care-i aduc victoria, Ponta a umflat gogoaşa „noului USL“ până a plesnit la urne!… După ce, în vinerea dinaintea primului tur, au semnat acel acord cu UNPR şi inexistentul PLR, liderii PSD au proclamat naşterea istorică a noului USL! O insultă grosolană la adresa adevărului. Care „USL“? Cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea, care, la data constituirii USL, se afla în tabăra lui Băsescu? Cu grupul de traseişti din PNL, care adulmecau ciolanul, stând într-un partid inexistent, refuzat de tribunal?
  3. Campanie despre Băsescu. Alegerile erau despre viitorul ţării, nu despre Băsescu. Cu toate astea, Ponta l-a readus în centrul campaniei pe Traian Băsescu. Vrând să preia integral voturile anti-băsiştilor, semnatarul pactului de coabitare cu Băsescu a dus o ofensivă furibundă de lipire forţată a lui Iohannis de Traian Băsescu, sub orice formă, în orice împrejurare şi fără rost. Acest lucru, din nou, a enervat lumea de bună credinţă. Nu era frază în care Ponta (şi răspândacii săi) să nu spună că Iohannis egal Băsescu, că Băsescu egal Iohannis, că Iohannis va perpetua sistemul lui Băsescu, etc, etc. Drept argument, Ponta arăta mereu spre liderii PDL care se aflau în campanie electorală alături de Iohannis, „aceiaşi care au tăiat pensii, au tăiat salarii…“ – placa cunoscută.

Or, aici, făţărnicia liderului PSD devenise de-a dreptul sfidătoare. El vorbea despre nişte lideri politici care, totuşi, se lepădaseră de Satana, la perdeluţă, care plătiseră politic pentru guvernarea lor pierzând toate alegerile din 2012 şi care se aflau într-un proiect politic cu totul nou. Dar, în timp ce vitupera la adresa lui Blaga, Ungureanu et Co., el, Victor Ponta însuşi, guverna, zi de zi, cu două dintre partidele care susţinuseră efectiv regimul Băsescu-Boc şi fără de care guvernarea Boc 3 (2009-2012) n-ar fi fost posibilă! Este vorba despre UDMR şi UNPR! Fără aceste partide, regimul Băsescu-Boc n-ar fi putut să existe, să funcţioneze.

Anti-băsismul îndreptat aiurea împotriva lui Iohannis şi pro-uselismul argumentat la fel de aiurea cu Tăriceanu au fost cele două tactici devastatoare de campanie care au determinat în mare măsură eşecul lui Ponta.

  1. Comunicare agresivă faţă de adversari, cultul personalităţii faţă de lider. Un element care l-a tras în jos pe Victor Ponta a fost comunicarea practicată de vectorii săi de imagine, prin apariţiile la televiziuni, comunicate şi declaraţii de presă, postări pe Facebook etc. A fost o campanie negativă sufocantă, care a mobilizat puternic electoratul ostil PSD, enervându-l şi aproape incitându-l să iasă la vot. Oameni care, la viaţa lor, n-au condus nici măcar o cloşcă la coteţ apăreau – şi apar şi acum – pe la televiziuni, erijându-se în mari lideri politici, în părerologi savanţi despre viitorul ţării şi al omenirii, în erudiţi de ocazie, ce confundau adesea disputa de idei cu mahalagismul jignirilor. Unul dintre ei l-a acuzat pe Iohannis până şi pentru faptul că n-are copii. Uitând că nici fondatorul PSD, Ion Iliescu, n-are copii! Mereu aceiaşi, uzaţi politic şi imagologic, lipsiţi de creativitate şi atractivitate, aşa-zişii comunicatori ai PSD au agasat prin trufie şi agresivitate, aroganţă şi autosuficienţă. Au respirat mereu aerul victoriei deja adjudecate, părând că doar calendarul îi împiedică să-şi pună costumele noi la ceremonia triumfului.

Pe de altă parte, în partid s-a insinuat un tot mai accentuat cult al personalităţii. Cam devreme! Vorba bancului, aşa tânăr şi Gheorghe?!…

Abundă comunicatele şi declaraţiile prin care tot felul de figuri pesediste laudă măreţele realizări ale Guvernului Ponta şi gândirea genială a ilustrului conducător. Până şi de la Bruxelles, ţapardeii care au prins un loc de sinecură cu 12.000 euro pe lună nu contenesc cu tot felul de declaraţii şi comunicate despre binefăcătorul lor, texte care de care mai insipide, pentru tot felul de fleacuri care preamăresc, şi ele, „viziunea liderului“.

Pe lângă temele de mai sus, mai sunt şi alte elemente care ar putea fi analizate, în legătură cu eşecul de la prezidenţiale, cum sunt: opulenţa campaniei electorale; insistenţa candidatului de a fi prezent peste tot, oriunde şi oricând, într-o ubicuitate obositoare şi pentru privitori, organizarea a tot felul de inaugurări, lansări, promovări, dotări, finanţări…etc.

De la apicultori la aviatori şi de la artişti la adventişti pe nimeni „n-a uitat“ candidatul Ponta, într-o campanie perfectă şi fără fisură, precum o sferă de inox. Sferă care iradia, însă, toxicitatea unui comportament, a unei atitudini şi a unui limbaj care l-au pierdut.

Un alt nou PSD

S-ar pune întrebarea despre cum anume să se finalizeze acest viitor congres al PSD. Nu intru în speculaţii despre posibilele măsuri organizatorice – schimbarea lui Ponta şi a întregii conduceri etc. Mult mai important ar fi ca acest congres să producă idei şi clarificări privind acţiunea politică a partidului în viitor.

Din această perspectivă, PSD ar putea să adopte câteva documente politice care să lămurească lumea ce e cu acest partid şi ce vrea el, mai ales în preajma dublei confruntări electorale din 2016. Câteva exemple:

  1. Rezoluţie privind regimul Băsescu. PSD va trebui să tragă o concluzie politică despre cei zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu, să explice raţiunile luptei sale politice din acest răstimp, să tranşeze chestiunea „loviturii de stat“ şi să spună răspicat dacă pactul de coabitare a fost în folosul partidului sau al unui singur om.
  2. Declaraţie politică privind ruperea USL. La primul mare eveniment politic al social-democraţilor de după ruptura celei mai puternice alianţe politice se impune o analiză critică şi, mai ales, autocritică asupra manevrelor de rejectare a lui Crin Antonescu şi a PNL din fostul USL. În context, în semn de respect pentru întreg electoratul, PSD trebuie să constate desfiinţarea definitivă a acestei alianţe, astfel încât orice alt proiect viitor de asocieri politice să rămână în afara oricărei legături cu ceea ce a fost USL.
  3. Rezoluţie privind supremaţia libertăţilor cetăţeneşti şi drepturile omului în acţiunile politice ale partidului. Este momentul în care PSD trebuie să se pronunţe clar cu privire la activitatea instituţiilor băsiste şi a ceea ce s-a numit „Sistemul băsist“. Electoratul şi poporul pesedist trebuie să ştie:

– dacă PSD respinge sau nu legea Big Brother şi a Pre Pay, declarate neconstituţionale pe plan intern şi respinse pe plan european de Curtea de Justiţie a UE (dar susţinute cu osârdie de „colegul“ Ghiţă!);

– dacă PSD are în vedere sau nu elaborarea în vacanţă şi adoptarea în prima sesiune parlamentară din 2015 a unei noi legislaţii, mult mai clare şi mai severe, privind a) controlul democratic asupra serviciilor secrete de orice fel şi b) răspunderea magistraţilor – inclusiv penală şi materială – pentru orice fel de abuzuri, de sentinţe greşite ori rechizitorii penale abuzive, dovedite ca atare prin proceduri ori sentinţe ulterioare; adoptarea unei asemenea legislaţii este un test pentru cum vor reacţiona „acoperiţii“ din Parlament, ca şi pentru conduita democratică a noului preşedinte;

– dacă PSD are în vedere redefinirea strictă a situaţiilor care, într-adevăr, au legătură cu siguranţa naţională, astfel încât să înceteze abuzurile de interceptări şi filaje întreprinse asupra oamenilor, sub acest pretext, creat în mod insidios de legislaţia actuală.

Mai sunt destule aspecte ale acestui domeniu sensibil, faţă de care PSD ar trebui să se poziţioneze, pentru a elimina percepţia, tot mai generalizată, că Victor Ponta este cel care, de fapt, ar perpetua pe fond Sistemul băsist, în pofida declaraţiilor pe care le face de formă.

Dacă este un partid care se respectă şi are pretenţii justificate să conducă ţara, PSD trebuie să se pronunţe în clar de unde vine şi cum se poate înlătura imaginea de stat neosecurist, stat poliţienesc, ţară infiltrată şi alte asemenea trăsături căpătate de România în ultimul deceniu.

  1. Rezoluţie privind valorile interne ale partidului şi criteriile de promovare a resurselor umane. PSD trebuie să explice modul de organizare şi funcţionare internă pe care are de gând să-l aplice pe termen scurt şi mediu, astfel încât militanţii şi susţinătorii săi să fie în cunoştinţă de cauză asupra a ceea ce se întâmplă în partidul pe care-l susţin. Gestionarea liberă de cumetrii şi obedienţă a resurselor umane, reactivarea departamentelor, motivarea valorilor autentice pe care le poate mobiliza partidul trebuie să-şi găsească expresie într-o nouă formă de organizare şi fundamentare a deciziei în PSD.

Cam acestea ar fi câteva dintre lucrurile cu care PSD ar putea să înceapă ceea ce liderul său anunţa, ieri, că va fi „noul proiect“ al partidului.

(articol preluat din ziarul AZI)