Parapsihologul Lucian Iordănescu, despre moartea clinică. „Dumnezeu nu este moșulică acela călare pe un norișor”

 

 parapsihologul lucian iordănescuDe cate ori ati auzit oameni care au fost la un pas de moarte si sustin ca l-au vazut pe Dumnezeu sau o lumina puternica la capatul unui tunel intunecat?

Ziare.com a stat de vorba cu parapshihologul Lucian Iordanescu, pentru a afla ce este de fapt moartea clinica, cum se explica senzatiile si trairile celor care s-au intors din morti si cat este vis si cat realitate in povestirile lor.

Lucian Iordanescu este si psiholog, a studiat shamanismul, ezoterismul, parapshihologia si a petrecut doi ani si jumatate printre samanii din Siberia.

Distribuie prietenilor

Iata interviul acordat Ziare.com de Lucian Iordanescu

Cum poate fi definita moartea clinica?

Moarte clinica nu exista. Termenul a fost folosit ca sa acopere neputinta celor care au studiat de ce unul care moare moare si gata si altul moare si se intoarce.

Ce moarte clinica exista in momentul in care toata aparatura din jur arata ca nicio functie nu mai exista? Unii au mai spus moarte aparenta, pentru ca mintea lor nu concepe ceva care depaseste gabaritul mintilor si au cautat formele astea de ascundere. Cand omul a murit, a iesit sufletul din el, s-a decorporalizat.

Au facut rusii niste experimente supraveghind mai multe persoane care erau aproape de moarte si au vazut ceva, cu o tehnologie pentru a vedea sufletul. Se stie si cate grame are sufletul, 120 de grame in masa de pe Terra. Totusi, dintre cei in cazul carora s-a constatat ca sufletul a plecat, unul sau doi s-au reintors. Atunci nu mai este valabila teoria ca moartea clinica este diferita. Moartea e moarte sau decorporalizare.

Care este modalitatea, tehnologia care face ca totusi un suflet sa se reintoarca in trupul decedat? Asta intra in ezoterism. Raymond Moody, care a scris cartea „Viata dupa viata”, a discutat cu multi pacienti si le-a pus intrebarea „Ce ai trait? Ce ai simtit?”. Toti au vorbit despre niste stari. Unii au vazut niste tunele de lumina, altii nu. In cartea „Cartea tibetana a mortilor” se explica ce inseamna sa treci in bardo, adica lumea de dincolo si ce carari urmezi.

Este sufletul care parcurge niste poteti pe care si le-a construit din timpul vietii. Ori o ia pe banda din stanga, ca la circulatie, ori in dreapta. Sunt momente in care el de acolo inconjurat de alte entitati stabileste ca trebuie sa se intoarca. Atunci primeste inapoi impulsul vital si vine in corp.

Avem exemplul din Biblie al lui Lazar pe care l-a inviat Hristos. Era mort de cateva zile, in faza de descompunere si cu toate astea a iesit viu. Astea nu sunt legende. E adevarat ca la marxisti leninisti nu prea prinde treaba asta, ca saracii atata pot. Nu exista moarte clinica.

V-au contactat astfel de persoane cerandu-va ajutorul pentru a intelege ce li s-a intamplat?

Da, sigur. Am avut foarte multe discutii. Este foarte greu sa spargi zidul prejudecatilor. Gandirea prejudecativa este un obstacol in fata oamenilor. Unii spun ca nu cred. Le-am facut o demonstratie matematica. A spune „nu cred” este o prostie, pentru ca intr-o ecuatie simpla se demonstreaza ca +1 cu -1 duce la 0. A spune „eu nu cred” inseamna ca „eu cred ca nu cred”, ceea ce e un nonsens.

Ati reusit sa ii faceti sa inteleaga ceea ce au trait?

Unora dintre ei da, dar pentru asta am discutat de multe ori. Am avut si niste cercuri in care a trebuit pas cu pas sa le spal cumva mintea de prejudecatile fixate si sa le arat o alta realitate, cu exemple.

Ma folosesc si de ecuatii matematice si unii au inteles. De fapt, convingerea ca exista si altceva in afara celor cinci simturi se instaleaza cu greu in mentalul oamenilor.

V-a marcat vreun caz dintre cele intalnite?

Am multe. Cu cei care vin de dincolo e foarte usor de discutat, pentru ca ei vin si au deja o transformare psihosomatica, vad altfel viata, inteleg altceva, pentru ca au dat ochii cu alta realitate. La ochii mintii ma refer. Ei inteleg usor.

Ce va spun acesti oameni ca au vazut? Unii sustin ca au vazut o lumina, altii Raiul sau pe Dumnezeu.

Altii au vazut Iadul. Aici e o problema numita scindarea sufletului. Noi avem doua suflete care opereaza cu emisfera dreapta si emisfera stanga a creierului. Emisfera dreapta este emisfera de energie Yin, feminina, inconstienta. Emisfera stanga este masculina, Yang. Yangul nu poate opera daca nu are din partea dreapta informatia, ca acolo stau informatiile.

Unii au mers pe filiera stanga, acolo e liniste, intuneric, negru, pluteste, vede un fel de Iad. Iar cei din partea dreapta daca au trait o viata deschisa, plina de dorinta de a cunoaste, de a invata si au depasit gandirea Evului Mediu, ai o comunicare foarte usora.

Nu se potrivesc descrierile. Fiecare vede intr-un anume fel. Mai ales ca in astral, dincolo, nu se discuta prin cuvinte, prin vorbe, ci telepatic si prin actiune. Acolo daca vreau sa spun ceva, fac, arat prin imagini. E putin dificil de inteles cele doua ipostaze.

Au fost cazuri de atei care au spus ca dupa o astfel de experienta l-au descoperit pe Dumnezeu. Cum pot fi explicate aceste cazuri?

Aici trebuie sa facem o precizare: Ce este Dumnezeu? Care Dumnezeu? Ca sunt o sumedenie. Adevaratul Dumnezeu total, fundamental si absolut este intregul Univers. Intregul Univers este o minte infinita. Cei care l-au vazut pe Dumnezeu nu l-au vazut pe mosulica acela dupa un cires ascuns sau pe un norisor calare. Acelea sunt fantezii, forme luate din picturile unora. Ei au intalnit viata in sine.

In corpul asta fizic, noi suntem cum sunt cosmonautii in cosmos imbracati intr-un costum din ala greoi, in care abia se misca. Cand intra in lumea normala, il dau jos si este liber si lejer. Cam asa se intampla acolo pentru cei care au trecut, devin lejeri. Incep sa vada conexiunile, pana si atomii. Ala e Dumnezeu. Dumnezeu nu e un cetatean suparat pe unii si bucuros cu altii.

Au fost si persoane publice care au spus ca au avut parte de o experienta ciudata, chiar si Teo Trandafir.

Eu cunosc povestea. E intr-un fel literatura. Este trairea ulterioara a ceea ce a fost inainte, pentru ca dadea bine la public.

De ce ar trebui oamenii sa fie preocupati de acest subiect?

Fenomenul ar trebui sa ii preocupe pe oameni, pentru ca in momentul in care ii preocupa, ei inteleg ca moarte nu exista de fapt, ca e numai o trecere in alt plan, in hiperspatiu, trecere intr-o alta realitate. E ca si cum am schimba banda de circulatie. In clipa aia, scapa de anxietate, de stres, de teama, de o gramada de spaime, pentru ca formele astea stresante induc in interiorul omului puternice disfunctionalitati. Mai ales, se vorbeste de iubire pana in celula corpului.

Cand in corpul fizic o celula nu se mai iubeste cu celelalte se instaleaza o boala care se cheama cancer. Toate studiile arata ca aparitia cancerului inseamna lipsa de iubire. Nu se iubeste pe el si pe ceilalti. Nu e vorba de iubirea aia ca fuziune, sa ne luam in brate si sa ne pupam pe crestet. E vorba despre o empatie. Noi sa intelegem ca putem comunica, ca suntem interconectati. Cand apare egoismul, rautatea, gelozia, invidia inseamna ca ne rupem legaturile si asta duce la cancer psihic si fizic.

Articol publicat de ziare.com