Misiunea Chang’e-6 a Chinei a realizat o premieră istorică prin aducerea pe Pământ a primelor mostre prelevate de pe fața ascunsă a Lunii, din regiunea Polul Sud – Bazinul Aitken. Aceste roci străvechi oferă o perspectivă inedită asupra evoluției geologice a satelitului natural al Terrei, evidențiind erupții vulcanice vechi de miliarde de ani, o revenire neașteptată a câmpului magnetic lunar și o manta profundă cu un grad extrem de epuizare chimică.

Contextul misiunii și semnificația Bazinului Aitken

Fețele apropiate și îndepărtate ale Lunii diferă semnificativ din punct de vedere al topografiei, grosimii crustei și activității vulcanice, iar cauzele acestor diferențe au fost subiect de dezbatere îndelungată. Lansată pe 3 mai 2024, misiunea Chang’e-6 a revenit pe 25 iunie 2024 cu un total de 1.935,3 grame de sol lunar colectat din Bazinul Aitken. Acesta este o vastă zonă de impact cu un diametru de 2.500 de kilometri, considerată cel mai vechi și adânc crater de pe Lună.

Studii anterioare au stabilit că Bazinul Aitken s-a format acum aproximativ 4,25 miliarde de ani, în urma unui impact catastrofic care a eliberat o energie echivalentă cu peste un trilion de bombe atomice. Cu toate acestea, efectele acestui eveniment asupra structurii geologice și a distribuției căldurii în interiorul Lunii au rămas neclare până în prezent.

Descoperiri majore rezultate din analiza mostrelor

În ultimul an, cercetători din mai multe instituții de prestigiu din China au analizat în detaliu probele aduse de misiunea Chang’e-6, publicând patru articole de copertă în revista Nature. Aceste studii au relevat patru concluzii importante:

• Activitate vulcanică prelungită: Au fost identificate două faze distincte de activitate vulcanică pe fața îndepărtată a Lunii, datând de acum 4,2 miliarde, respectiv 2,8 miliarde de ani. Acest lucru indică faptul că vulcanismul a persistat cel puțin 1,4 miliarde de ani, o durată semnificativ mai lungă decât se estima anterior, conform scitechdaily.com.
• Câmp magnetic fluctuant: Măsurătorile intensităților paleomagnetice din clastele de bazalt arată o revenire a câmpului magnetic lunar în urmă cu 2,8 miliarde de ani, sugerând că dinamul lunar a funcționat episodic și nu a scăzut constant în timp.
• Distribuția asimetrică a apei: Mantaua de pe fața îndepărtată a Lunii conține mult mai puțină apă comparativ cu cea de pe fața vizibilă, indicând o distribuție neuniformă a elementelor volatile în interiorul satelitului natural.
• Semnături de epuizare a mantalei: Analizele chimice ale bazaltului indică o sursă de manta „ultra-epuizată”, posibil formată fie dintr-o manta primordială deja consumată, fie ca rezultat al unei extrageri masive de topitură cauzate de impacturi majore. Acest aspect subliniază rolul coliziunilor catastrofale în modelarea structurii interne a Lunii.

Aceste descoperiri oferă răspunsuri semnificative privind evoluția geologică și magnetică a Lunii și contribuie la elucidarea diferențelor majore dintre cele două fețe ale satelitului natural al Terrei.

Cercetătorii pregătindu-se să cântărească probele lunare Chang’e-6 în timpul ceremoniei de deschidere a modulului de întoarcere – Foto: Profimedia Images