Sărut mâna, doamnă, oriunde ai fi
În rochiile tale înflorate sau liliachii,
Nordică, între eschimosi,
Sau în satul meu, forfecându-mi ulița în galoși

Sărut mâna, doamna mea calmă ca un pinguin,
Ca o focă înotând prin tulburele meu destin,
Arătoasă și victorioasă
Retezându-mă – nu mereu – ca o coasă,
Drept pedeapsă că nu ți-am repetat matinal că ești frumoasă

Sărut mâna, doamnă, oriunde ai fi,
Tu care de cele mai multe ori nu mă știi,
Născătoare de idei și copii,
Mobilându-mi viața cu rarele mele bucurii,
Sau trimițându-mi de departe răvașe cu poezii

Sărut mâna, doamna mea din absolut,
Fie că te-am avut, fie că nu te-am avut,
Îngerul meu păzitor,
În cerul în care-mi ești, unică ciutură cu lună și cocor

Azi e o zi ca un sfârșit de lume
Plouă, iar universul este orfan de glume
Încruntat, ca un palat
Care s-a surpat

Am, în consecință, o unică salvare
Să-ți transmit sărut mâna, doamna mea oarecare,
Doamna mea, de oriunde ai fi,
Dă-mi, dacă nu ai un răspuns,  poezii
Lucian Avramescu, 18 noiembrie 2017, Sângeru