Șerban Cionoff: ADEVĂRATUL CÂŞTIG DE IMAGINE AL LUI ADRIAN NĂSTASE

După cum era şi de aşteptat, decizia judecătoriei sectorului 4 în baza căreia Adrian Năstase ar putea fi eliberat condiţionat, decizie pe care, bineînţeles că DNA-ul a anunţat că o va ataca, a fost şi va mai fi comentată în fel şi chip. De aceea,nici nu ştiu şi nici nu mă interesează la ce fel de imagine se referă un anumit publicist atunci când susţine că, de-acum încolo, Adrian Năstase va avea numai de câştigat la ca acest capitol după absolut incalificabila mascaradă judiciară la care a fost suspus de către (pretins) „reformata” justiţie din spaţiul carpato-pontico-dâmboviţean. Totuşi, ideea imaginii, a reprezentării „dosarului Adrian Năstase” în mentalul colectiv, merită să fie discutată mai atent.Mai ales pentru vorbim despre o personalitate complexă cum este politicianul, juristul, profesorul şi cercetătorul ştiinţific Adrian Năstase. Un Adrian Năstase despre care, în repetate rânduri, s –a spus (şi poate că nu,totdeauna, fără temei) că a fost preocupat de imaginea sa publică.
Poate că sunt eu subiectiv, după cei aproape 45 de ani de când l-am cunoscut pe proaspătul student al facultăţii de drept, Adrian Năstase, dar, pentru mine trăsăturile esenţiale care îi definesc lui Adrian Năstase personalitatea şi îi marchează prezenţa în mediul politic precum şi în cel academic sunt ţinuta, distincţia şi sobrietatea. Da, Adrian Năstase este „un domn” născut şi nu făcut! Aceste calităţi fiindu-i calităţi native, de natură să îi confere un serios ascendent asupra coechipierilor, ca şi asupra celor care aspirau la un loc pe podium în competiţie. Repet, calităţi native,dar, în acelaşi timp, calităţi care, spre neşansa lui Adrian Năstase însuşi, i-au putut atrage invidia şi au alimentat complexele morbide ale unor anumite categorii de personaje ale scenei politice. Personaje mai degrabă „politicianiste”aş spune (reluând clasica distincţie a lui C.Rădulescu-Motru) şi care, în condiţii de normalitate, nu se puteau înscrie într-o competiţie loială şi corectă cu el.
Iar de-aici şi până la porecla „arogant”, nu a mai fost decât un pas.
Aşa încât nici nu a fost de mirare dacă , la prezidenţialele din 2004, nişte abili şi cinici făcători de clişee mediatice au aruncat pe piaţă imaginea unui „popular”, băiat de-al nostru, unul care hăhăie în delir şi se bate pe burtă cu noi , prostimea. Ce s-a ales , în cei 10 ani de ruşine naţională, din faţada asta a „popularului” vedem şi ştim cu toţii. Drept care, ori de cât ori, aud smiorcăieli de genul „vai, cine se aştepta la asta?” nu mă pot abţine să le-o spune de la obraz: „Aţi vrut, în 2004, un<<popular>> nu un <<arogant>>? foarte bine, spălaţi-vă pe cap cu <<popularul>> vostru!” Nenorocirea face, însă, ca să nu se spele pe cap, cu Traian Băsescu, numai ei, votanţii înverşunaţi, din 2004 sau din 2009, ci să ne stea pe cap nouă, tuturor, această Piază Rea Naţională!
Revenind la ideea de la care am plecat – câştigul de imagine pe care, zice-se că l-ar putea avea Adrian Năstase după toate mizeriile şi trădările pe care le-a cunoscut în toţi aceşti ani- eu cred că există, cu adevărat, un câştig.
Pe care îmi permit să îl rezum astfel: „Fraţi români, luaţi bine aminte: „dacă premierul în al cărui mandat România a încheiat cu succes incontestabil negocierile de aderare la Uniunea Europeană, cel pe care până şi cel mai turbat duşman al său a trebuit să îl recunoască a fi condus cel mai eficient guvern al României post-decembriste, justiţia hiper politizată şi, în primul rând, procurorii „cu Traian Băsescu în suflet”l-au hărţuit şi l-au nedreptăţit într-un asemenea hal mizerabil, atunci ce se poate întâmpla unui biet <<cap de locuitor>>?” Şi, mai direct: „ Dacă pe un politician şi jurist de ţinuta lui Adrian Năstase i s-a putut înscena şi pune în acţiune o asemenea descreierată hărţuială, vouă, muritori de rând, atunci la ce vă puteţi aştepta din partea unor procurori de aceeaşi teapă cu cei care, acum doi ani, vă scoteau din case ca să juraţi cu mâna pe Biblie cum aţi votat la Referendum?”
Întrebări deloc retorice şi, cu atât mai puţin de rea credinţă, pentru care nu există decât un singur răspuns: un puternic , hotărât curent de opinie pentru o reală, cuprinzătoare şi radicală reformă a justiţiei române! Singura cale pentru ca justiţia şi oamenii săi- foarte mulţi dintre ei, oameni de înaltă calitate profesională şi morală!- să îşi recapete necesara încredere a românilor.
Da!, sunt total de acord:„dosarul (sau dosarele) Adrian Năstase” reprezintă şi o impresionantă cotă de imagine. Iar, prin aceasta, un foarte grav subiect de meditaţie pentru întreaga societate românească şii, deloc în ultimul rând, pentru lumea justiţiei însăşi!

Şerban CIONOFF