Șerban Cionoff: „CIOCU* MIC” SAU , MAI DEGRABĂ, „DĂ-I ÎN MĂ-SA DE ZIARIŞTI”?

Mai acum ceva vreme, o jurnalistă pe care, sincer, o stimez şi o apreciez pentru calitatea şi seriozitatea activităţii sale, îşi exprima surprinderea, ba chiar indignarea că solicitărilor sale adresate- ca jurnalist şi nu ca persoană particulară- unui anume minister nu au primit, nici până azi răspuns. Cu toată simpatia mea sinceră, ţin să o asigur că nu este nicidecum un unicat. Dimpotrivă, am din ce în ce mai mult încredinţarea că, pentru anumite instituţii ale statului de drept şi, deloc întâmplător cele ce ar trebui să vegheze la aplicarea şi la respectarea legii, se vede treaba că tactica lui „ciocu *mic” intră în normele de funcţionare. De fapt, de aplicare a faimoasei Legi 544 privind accesul la informaţiile de interes public.
Bunăoară, subsemnatul a scris chiar în acest colţ de pagină despre o situaţie absolut scandaloasă cu care , dimpreună cu soţia mea, avem a ne confrunta de cam multişor poveste. Practic este vorba despre o persoană incorectă, ca să folosesc un limbaj mai prudent, care, de aproape o jumătate de an, refuză să îi înapoieze soţiei mele o anumită sumă de bani. Sumă de bani pe care soţia mea i-a achitat-o în contul unor anume angajamente pe care respectiva persoană, ulterior virării banilor, a comunicat că nu le mai poate onora.
Am trimis, oameni de bună credinţă fiind, o sesizare scrisă pe adresa onor dlui Comandat al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila, în raza de activitate a căruia domiciliază respectiva persoană solicitând instituţiei la comanda căreia se află să procedeze conform atribuţiilor şi competenţelor conferite de legislaţia în vigoare pe teritoriul României, stat democratic, stat de drept, stat membru al Uniunii Europene.
Ei bine- „binele” acesta să fie la cine ştim noi!… – după mai bine de trei luni de la trimiterea sesizării, lucrurile stau exact ca la început. Ba, să nu mint, ceva s-ar fi mişcat , în sensul că nişte oameni de bine, serioşi şi cu respect pentru cetăţean, de la Circa 4 de Poliţie din Bucureşti, cărora colegii de la Brăila le trimiseseră sesizarea, şi-au făcut cercetările şi au trimis rezultatele înapoi la Brăila. De unde, nici până acum nu am primit răspuns.
După ce am scris despre această foarte urâtă ispravă aici, la A M PRESS, mi-am luat inima în dinţi şi am semnalat situaţia şi într-un articol la „Jurnalul Naţional”. Fără supărare, mă gândeam că, poate, pentru distinşii consilieri de presă de la Poliţia Română sau chiar de la Ministerul de Interne, AM PRESS-ul s-ar putea să nu fie un nume care să le dea spaime, dar văd că nici despre partea „Jurnalului National” nu s-au prea schimbat lucrurile.
În situaţia asta nu îmi rămâne decât să cred două lucruri mari şi late. Aşadar, or că:
– 1) Pentru funcţionarii publici de la Biroul de presă de la Poliţia Română, respectiv de la Ministerul de Interne, articolele care dau de ştire despre asemenea fapte ale poliţiştilor sunt nişte bagatele despre care nu e cazul să le raporteze superiorilor?; or că
– 2) Pentru şefii lor ierarhic superiori asemenea poveşti nu binemerită augusta lor luare aminte?
Adică, în loc de „ciocu*mic” s-a ajuns direct la „mai dă-i în mă-sa de ziarişti, lasă-i să scrie cât vor fiindcă noi avem alte trebuiri”?
Astea sunt singurele alternative plauzibile, fiindcă în rest vorba logicii clasice „tertium non datur”.
Drept pentru care am scris toate acestea şi îmi permit să le socotesc a fi un apel direct adresat domniei sale domnului general Gabriel Oprea vice-prim ministru şi ministru de interne, pe care sincer îl apreciez pentru seriozitatea şi rigoarea prestaţiei domniei sale.
În consecinţă, iscălesc şi semnez,
Şerban CIONOFF