Șerban Cionoff: DACĂ SORIN OPRESCU AR FI FOST IMIGRANT…

Ca la noi, la nimeni! Ne batem cu pumnii în piept, de răsună Europa Unită, pe motiv că suntem umanişti şi săritori nevoie mare când este , vorba să primim refugiaţi – cu sau fără cotele stabilite la Consiliul JAI- şi aici, lângă noi, într-o celulă de închisoare, un semen de-al nostru poate , în orice clipă, să cadă secerat de o boală neiertătoare. Şi toate astea pentru că nişte magistraţi nu au admis cererea celui în cauză de a fi plasat în arest la domiciliu. Mai mult, nu au permis ca, acelaşi om, să fie internat într-un spital, care nu face parte „din sistem”, pentru a i se aplica tratamentul pe care impune boala care îl macină şi care, Doamne apără şi fereşte!, îl poate chiar răpune.
Este vorba, desigur, despre Sorin Oprescu, primarul suspendat al Capitalei (am scris corect, domnilor juraţi independenţi?!) pe care, cu o încăpăţânare absolut incalificabilă, nişte indivizi care au răutatea diabolică în codul genetic, îl împiedică să beneficieze de dreptul la sănătate şi, până la urmă, de dreptul la viaţă.
Într-atât de porniţi sunt, în câinoşenia lor, aceşti indivizi încât nici măcar concluziile analizei realizate de Avocatul Poporului nu i-au putut clinti din ceea ce au ei în capetele lor înfierbântate de ură.
Iar toate acestea se petrec cub ochii mai marilor şefi ai Poliţiei Române, ai Ministerului de Interne , ai celui de Justiţie şi a altor sumedenii de organe şi organisme care nu mai prididesc să ne asigure că, aici, într-un stat democratic, modern, stat membru al Uniunii Europene, nu au misie mai nobilă decât apărarea şi afirmarea drepturilor omului, demnitatea şi viaţa fiecăruia dintre noi.
Am văzut , în aceste zile, că s-a vânturat şi un fel de explicaţie pentru un asemenea comportament de un cinism care întrece orice închipuire. Zice-se, aşadar,cum că magistraţilor le-ar fi o teamă grozavă, soră cu moartea, că lăsându-l pe Sorin Oprescu să fie tratat la o clinică „civilă” şi nu la dispensarul penitenciarului, ar avea de-a face cu furia neînduplecată a D NA-ului. Chiar aşa, domnilor juraţi? Aici s-a ajuns cu laşitatea şi cu neomenia? Sau chiar aveţi, fie şi doar unii dintre dumneavoastră, niscai pricini spre a vă teme de braţul înarmat al Statului de Drepţi, alias DNA?
Drept pentru care, revenind la subiectul de la care am plecat, la grija creştinească şi profund umanistă pentru primirea, la cote voluntar stabilite sau euro-impuse, a refugiaţilor din ţările pustiite din Orientul Mijlociu, eu încep foarte serios să cred că, la orizont, se iveşte o geană de speranţă.
Ce ar fi, aşadar, dacă Sorin Oprescu s-ar înrola într-un asemenea detaşament refugiaţi? Nu-i aşa că va fi tratat cu grijă şi cu înţelegere, chiar şi într-un alt spital, ceva mai acătări decât cabinetul medical al penitenciarului, pentru ca el să poată trece cu bine peste această dureroasă cumpănă a existenţei sale?
Ce spuneţi despre ideea asta, domnilor supervizori ai drepturilor omului?