Șerban Cionoff: DE CE TACE (ŞI DE DATA ASTA) TRAIAN BĂSESCU?

Ca simplu cetăţean al României, dar şi cu unul care, de oaşeşce vreme se îndeletniceşte cu ale zmângălitului fii de hârtie, nu pot decât să salut reacţia demnă şi categorică a ministrului nostru de externe, Titus Corlăţean, faţă de gestul brutal ca şi de comentariul incalificabil al unui aşa-zis politician italian care, după ce a lovit, ca o brută, un român pentru că ,vezi Doamne, îi atinsese maşina, a mai şi clamat cu aroganţă: „ Nu îmi este ruşine. Să fie un exemplu pentru toţi politicienii!”
Ca să punem lucrurile la punct, ar trebui, cred, să precizăm că nu este vorba despre o proeminentă personalitate politică, despre un lider al vieţii publice din Italia, ci despre un obscur consilier municipal din Montesilvano, o localitate de vreo 53 de mii de locuitori din provincia Pescaria. Însemnă asta că reaplica, promptă şi fermă a şefului diplomaţiei române este disproporţionată în comparaţie cu cvasi-anonimatul personajului? În nici-un caz! Dimpotrivă, asta înseamnă, foarte clar şi, desigur, pentru cine vrea să priceapă cum stau cu adevărat lucrurile, că instituţia Ministerului Român de Externe şi titularul său îi reprezintă pe toţi cetăţenii români dinlăuntrul şi din afara graniţelor statului nostru naţional, unitar, că promovează consecvent Interesul Naţional în Europa şi în lume. Iar când am scris „toţi cetăţenii români” am avut, bineînţeles, în vedere condiţia sine qua non ca aceşti cetăţeni să respecte, la rândul lor, legile României, legile ţării lor gazdă, precum şi pe cele ale Uniunii Europene.
O să mă întrebaţi, fireşte, de ce nu a scos nici—o vorbuliţă pe tema asta ultra-guralivul (încă) preşedinte al României? Adică, Traian Băsescu, exact cel care nu scapă nici-un prilej spre a se împăuna cu titulatura de „preşedinte al tuturor românilor”. Că doar, taman în acele zile se afla la Milano la o întâlnire a mai marilor Europei…
Două ar fi-sunt convins – motivele pentru care Amiralul Dezastrului Naţional a băgat capul la cutie. Unu la mână, fiindcă, oricum, pe la marile cancelarii europene s-a cam dumirit lumea cine e cu adevărat individul şi l-au cam scăpat din braţe, aşa încât zicerile sale nu mai fac nici cât o ceapă degerată. Doi la mână, fiindcă el însuşi poartă în spate povara ruşinoasă a scatoalcei pe care i-a aplicat-o, acum zece ani, unui puşti pe la Ploieşti dacă nu mă înşel… Ce-i drept, atunci, Traian Băsescu a îngăimat şi un fel de scuză de genul: „O fi zis copilul ceva”, başca l-a trimis repede pe oarecarele Funeriu să facă nişte măsurători aiuritoare.
În împrejurările astea, se mai putea lega la cap Demisul Naţional şi cu o asemenea declaraţie publică? Riscând, poate, ca şi fraţii noştri de gintă latină să îi răspundă exact pe tonul şi cu intonaţia lui: „Hă, hă, hă, cine zice- ăla e!”

Şerban CIONOFF