Șerban Cionoff: PUR ȘI SIMPLU, ”VĂ MULȚUMESC!’’

Știu că trăim în România foarte european-unită și ultra-răs- reformată, unde nu mai este ,,political corectness’’ să spui ,,mulțumesc’’ unor oameni care te-au ajutat să treci cu bine peste o grea încercare de viață…
Știu că acum este al dracului de la modă să dai cu pietre în sistemul medical și să îi acuzi pe toți, de la vlădică și până la opincă, de toate relele prezente, trecute și viitoare…
Știu că la Spitalul Clinic ,,Sfânta Maria’’ din București urmează să descindă un comando al Ministerului Sănătății cu sarcina expresă de a descoperi o așa-zisă ,,presiune politică’’ pentru acreditarea unui centru de transplant pulmonar. Operație care nu ar mai obliga biet român săracul să ia calea străinătății și să plătească din greu bănetul unor clinici de pe la Viena sau de mai nu știu unde …
Știu că însuși ministrul (încă) în exercițiu al sănătății, Vlad Voiculescu, a declarat că, judecând, domnia sa, după criticile care se aduc încăpățânării strașnice și foarte păgubitoare cu care, tot domnia sa, se opune ca acest centru românesc să devină operant, poate spune și dinspre ce parte a eșichierului politic au veni presiunile acelea…
Știu că, dat fiind faptul că nu mi-am ascuns în nici-o împrejurare opțiunile mele politice de stânga, până și aceste cuvinte pe care doresc să le adresez minunaților oameni și profesioniști desăvârșiți care lucrează aici, la Spitalul Clinic ,,Sfânta Maria’’ din București, în cadrul Clinicii de Chirurgie, sub înțeleapta coordonare a prof. univ .dr. Silviu Constantinoiu( deci nu la clinica vizată de suspiciunile ministeriale!) vor putea să fie luate tot ca un fel de ,,presiune politică’’…
….și, totuși, eu o voi face!
O voi face, pentru că nimeni și nimic nu mă poate împiedica să adresez un mesaj de aleasă recunoștință, de profund respect și de sinceră prețuire doctorului Adrian Constantin și tuturor colaboratorilor săi de la Clinica de chirurgie a Spitalului Clinic ,,Sfânta Maria’’ din București, al căror pacient al fost în săptămâna ce stă să se încheie. Nu mă pricep la diagnostice, ba, mai mult, îmi displace profund stupida îndeletnicire a datului cu părerea, așa încât nu voi spune nici că operația de colicist, făcută la paroscop, la care am fost supus a fost una grea sau ușoară, nici nu mă voi repezi să dau calificative pentru modul în care ea a decurs. Știu, însă, că aici, la clinica de chirurgie a Spitalului Clinic ,Sfânta Maria’’ am beneficiat de reușita unei operații care m-a ajutat să scap de multe și deloc ușoare dureri și stări de indispoziție prelungită. Și, deși nu sunt, de felul meu, un ins prea fricos, mărturisesc fără reținere, că aveam oareșce temeri în ceea ce privește operația dar și perioada post-operatorie.
În egală măsură,însă, cu această ocazie, am simțit se înseamnă să fii cu adevărat un profesionist în ale tratării și, pe cât posibil, ale vindecării omului ce ți-a încredințat soarta lui. Spun asta și îmi reamintesc discuțiile pe care le-am avut cu doctorul Adrian Constantin. În care am descoperit nu doar un chirurg de marcă, dar și un bun psiholog, un om care poate și știe cum să facă dintr-un pacient un partener în actul medical. În acest fel, doctorul Adrian Constantin mi-a insuflat acea doză de încredere, fără de care, sunt convins, nu puteam trece atât de ușor peste această încercare. La fel de adevărat este, însă, și faptul că grija, atenția și solicitudinea pe care o manifestă echipa sa de colaboratori din cadrul clinicii de chirurgie au fost cu tot demne de respect și de prețuire.
Am folosit deloc întâmplător cuvântul ,,echipă’’ fiind încredințat că el este cel mai potrivit și mai binemeritat pentru a exprima atitudinea, felul de a gândi , de a simți și de a lucra, atât al doctorului Adrian Constantin și al colaboratorilor săi ,oameni și profesioniști care își fac din medicină o datorie de știință și de conștiință. După cum nu mi se pare a fi câtuși de puțin întâmplător faptul că am aflat o definiție a spiritului de echipă, de convergență și de consecvență a eforturilor fiecărui membru al unei asemenea entități într-un interviu acordat de către Profesorul universitar doctor Silviu Constantinoiu, șeful Clinicii de chirurgie de la Spitalul Clinic ,,Sfânta Maria’’. Iată: ,,Un colectiv de chirurgie trebuie să fie unit. Dacă un singur membru al echipei joacă pe alte note, tot colectivul merge prost’’.
Orice alt comentariu mi se pare de prisos, cu atât mai mult cu cât acest credo exprimat de către Profesorul Silviu Constantinoiu este și doresc să rămână călăuza pentru această echipă de elită a medicinii românești, al cărei mentor este domnul profesor însuși!
Pentru toate acestea, nu cred că aș putea încheia modestele mele notații altfel decât prin aceste două vorbe simple, dar care spun totul: ,,VĂ MULȚUMESC!’’