Șerban Cionoff: S-A TREZIT, CU ADEVĂRAT, BĂTRÂNA EUROPĂ LA REALITATE?

Amară, dureroasă dreptate au avut înţelepţii atunci când au scris că aceia care uită lecţiile trecutului riscă să le repete! Adică exact ceea ce a dovedit dramatica săptămână franceză. O suită de evenimente cutremurătoare, care, din păcate, nu avem nici-o garanţie temeinică şi clară că nu se vor mai repeta. Şi asta cu atât mai mult cu cât,deocamdată, atât reacţia autorităţilor franceze cât şi răspunsurile Uniunii Europene, sunt ,încă, departe de a fi liniştitoare.
Într-adevăr, este impresionant faptul că o mare de oameni defilează la Paris în semn de solidaritate cu memoria victimelor şi cu familiile lor, manifestându-şi, şi în acest fel, dorinţa de a apăra valorile fundamentale ale umanismului şi ale democraţiei, în ultimă instanţă, dreptul fundamental al omului, Dreptul la Viaţă! Aşa după cum este demn de tot respectul faptul că personalităţi proeminente ale mai multor state ale lumii- iar, între ei, şi domnul Klaus Iohannis,Preşedintele României-, se află în coloanele acestui Marş al Omeniei, numai că asta nu rezolvă, de la sine, problema atât de dureroasă şi tot mai ameninţătoare a escaladării crimei organizate şi a terorismului de orice fel.
Or, aici nu pot decât să mă alătur acelor analişti care arată clar, fără eufemisme şi reticenţe, că marea, uriaşa răspundere pentru această atare de fapte revine tocmai mai marilor Europei Occidentale şi ai Statelor Unite care, de mai bine de un sfert de veac, adică după prăbuşirea lumii bi-polare, nu au făcut decât să se complacă în euforia acestei păguboase „geopolitici a haosului”(folosesc excelenta sintagmă a lui Ignatio Ramonet) şi să îşi frece mâinile văzând cum, sub faldurile a-tot-biruitoare ale cruciadei neoliberale pentru triumful absolut al multinaţionalelor, al capitalismului speculativ-bancar şi al „mâinii invizibile a pieţei”. Aşa încât putem spune, fără teama de a greşi, că actuala criză economică marchează, de fapt, eşecul total al modelului economic neoliberal. Căruia, însă, cel puţin deocamdată, social democraţia nu i-a opus un alt model strategic valid şi convingător. La care trebuie să adăugăm sloganurile propagandistice, grandilocvent-triumfalisme, despre „societatea deschisă”, despre „multiculturalism” ca şi funesta „corectitudine politică”, toate, nu contest, pornite de la idei generoase, dar eşuând într-un torent logoreic, lipsit de conţinut real şi de efectele scontate.
O stare de fapt de-a dreptul îngrozitoare pe care distinsul diplomat şi analist Vasile Leca a sintetizat-o într-o formulare cu valoare de diagnostic şi de avertisment:”Trezirea la realitate s-a făcut prea târziu”.
Aşa este, să nu ni se mai ascundă adevărul! În toată această vreme, semnale realiste, avertismente solid susţinute au fost trecute cu grandilocventă suficienţă de către liderii PPE-işti de la cârma organismelor UE sau a statelor fanion ale democraţiei moderne. De ajuns să mă gândesc la respingerea trufaşă, dacă nu chiar la opoziţia încrâncenată, cu care o carte avertisment, culmea, scrisă de un autor american!, a fost primită în fiefurile ideologico-strategice ale ultimului sfert de veac. Mă refer la cartea lui Christopher Caldwel „Une revolution sous nos yeux”, subintitulată, cu mult înţeles:”Comment l *islam va tranformer a France et l*Europe”. Publicată încă în 2009 cartea lui Christopher Caldwel- diplomat la Harward, editorialist la „Fiancial Times” , la „Weekly Standard” ca şi la „New York Times Magazine”-, a fost ani de-a rândul refuzată, sub diverse pretexte, de către mai multe edituri de top fiind până la urmă publicată de către editura franceză Toucan, în anul 2011. Nu vreau să spun numaidecât că este un text infailibil, de o dogmă inatacabil,ă dar măcar una dintre temele pregnant şi convingător demonstrată pe mai bine de 500 de pagini , mi se pare că exprimă în chip foarte sugestiv realitatea:”Efectele sociale, spirituale şi politice ale emigraţiei (asupra economiei ţărilor occidentale n.n.) sunt considerabile şi durabile, în vreme ce efectele economice sunt slabe şi trecătoare”.
Constatare care trimite, numaidecât , la o severă avertizare pe care o lansa- în anul 1961!- marele gânditor Raymond Aron într-o conferinţă prezentată la Londra având titlul „L*aube de l*historie”: „Într-o omenire în curs de unificare, inegalitatea între naţiuni dobândeşte semnificaţia pe care, altădată, o avea inegalitatea între clase.”
Scriam, la începutul acestor notaţii, că realitatea cutremurătoare a acestei săptămâni nu face decât să aducă în actualitatea ideea că toţi cei care uită lecţiile trecutului riscă să le repete. Printre aceste lecţii fiind, desigur, şi acel teribil 11 septembrie 2001. Speculaţiile şi scenariile pe această dramatică temă nu au întârziat şi cu siguranţă nu se vor opri. Din raţiuni de elementară bună cuviinţă şi de responsabilitate faţă de cuvântul scris şi tipărit, mă abţin să îmi dau şi eu, aşa, cu părerea. Nu însă înainte de a observa, fie şi în treacăt, că în loc să ia măsuri ferme pentru preîntâmpinarea atacurilor teroriste, nişte feţe grele din state europene moderne şi democratice erau foarte preocupaţi să ia măsuri împotriva românilor sălbatici şi necivilizaţi care nu fac decât să fure locurile de muncă şi alocaţiile din state-fanion ale civilizaţiei veacului XXI.
Întrebarea este, însă, şi va rămâne de o severă actualitate: „S-a trezit, cu adevărat, Bătrâna Europă la realitate?”
Sau vom ajunge să îi dăm dreptate lui N Iorga:”Cine uită, nu merită”?…
Doamne apără şi păzeşte!

Şerban CIONOFF