Şerban Cionoff : SORIN PREDA, POVESTIREA ÎNCHEIATĂ ÎNAINTE DE A–ŞI ÎNCEPE O FILĂ NOUĂ

Peste nici o lună, Sorin Preda ar fi împlinit 63 de ani! Doamna neagră, aceea care loveşte fără să aleagă, a vrut însă altfel… Ieri Sorin Preda s-a stins brusc. Era în drum spre şcoală, spre Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, profesiunea de dascăl al viitoarelor generaţii de gazetari, fiind una dintre pasiunile sale de o viaţă. O viaţă devotată scrisului şi cinstirii cuvântului îndelung măiestrit.
Cu Sorin Preda mai pleacă din această lume a noastră, atât de pătimită şi de rea, unul dintre scriitorii unei ilustre generaţii printre care se prenumără Mircea Nedelciu şi Constantin Stan şi ei mutaţi la cele veşnice, aşa după cum el, dimpreună cu Constantin Stan, se alătură în lumea veşniciei cu minunaţii scriitori Pavel Perfil şi Laurenţiu Olan două nume de referinţă ale literelor româneşti cu care am avut onoarea de a fi coleg în redacţia „Scânteii tineretului”. Am făcut anume această menţiune pentru-că, spre mâhnirea mea, constat că din unele consemnări consacrate evocării prietenului nostru lipseşte o asemenea menţiune. Şi e păcat, fiindcă ziarul „Scânteia tineretului” nu a fost doar „organul central al CC al UTC”, ci a fost şi va rămâne o adevărată şcoală de gazetărie şi o tribună de afirmare a unor nume de referinţă ale literaturii române. Fănuş Neagu,Radu Cosaşu, Ion Băieşu,Smaranda Jelescu, Vartan Arachelian, N D Fruntelată,Romulus Lal, C.Stănescu, Mihai Pelin, Carol Roman, Iustin Moraru, Ioan Adam, Mihai Ungheanu,Lucian Avramescu,Monica Zvirjinschi, Ion Cristoiu, Corneliu Ostahie, Ştefan Mitroi,Mihai Coman, Ion Andreiţă,Silvia Zabarcenco, Eugen Mihăescu sau Dan Mucenic, sunt numai câteva asemenea personalităţi scriitoriceşti de marcă al căror destin s-a legat de trecerea lor prin redacţia „Scânteii tineretului” şi nu îmi aduc aminte să îi fi auzit sau să îi fi citit pe unul dintre ei ca să se plângă de asta. Dimpotrivă, fiecare dintre ei avea amintiri frumoase şi un gând senin pentru ceea ce a deprins întru slujirea cuvântului potrivit pe măsura a ceea ce sufletul năzuieşte să îi dea spre întruchipare.
Venind în redacţia „Scânteii tineretului” o dată cu mai mulţi alţi colegi tineri,Sorin Preda şi-a câştigat repede şi, mai ales, pe deplin, preţuirea noastră, a celor mai mari decât ei(mai mari ca vârstă, desigur) şi, spre cinstea sa, nu a dezminţit aşteptările. Dimpotrivă,Sorin Preda a crescut frumos şi a reuşit să împletească într-un tot armonios activitatea gazetărească şi meseria de scriitor, aşa încât portretul personalităţii sale nu poate să fie creionat decât socotindu-le dimpreună.
De aceea, dacă sunt convins că o antologie a reportajului românesc va trebui să îi reţină, fără doar şi poate, scrierile lui Sorin Preda la locul pe deplin meritat, cât priveşte creaţia sa literară propriu-zisă, sunt , la fel de convins că ea îşi are locul său definitiv pe un raft al aleşilor. Aşa încât este, cred, de datoria criticilor literari să dedice scriitorului şi publicistului Sorin Preda exegeza meritată. Spun toate acestea asta pentru că ar fi păcat să nu dăm scrisului lui Sorin Preda dreptul la dăinuire pe care ea şi l-a cucerit.
Cum se întâmplă, însă, de multe ori, numele scriitorului, gazetarului şi profesorului Sorin Preda a intrat în istoria orală a culturii noastre de larg consum nu prin ceea ce el a construit temeinic şi durabil ci prin istorisirea despre o anume notiţă „sibilică” apărută cu nu multă vreme înainte de acel însângerat sfârşit de decembrie 1989. Spre cinstea lui, Sorin Preda nu a marşat la feluritele intenţii premonitorii pe care i le-au atribuit scornitorii de legende de larg consum. Era, el, Sorin Preda, un om al echilibrului, al discreţiei şi bunei cuviinţe şi nu pot să cred că, vreodată, l-ar fi cutreierat o asemenea idee.
Dureroasă întâmplare, cartea sa de debut, din 1981, se numeşte „Povestiri terminate înainte de a începe”. Din păcate, Sorin Preda şi-a încheiat povestea vieţii înainte de a începe o altă povestire, aşa cum numai el ştia să ne depene.
Binecuvântată fie-i amintirea!

Şerban CIONOFF