Șerban Cionoff: TRAIAN BĂSESCU, AUTOPORTRET DE BUN RĂMAS

Pricinoşi cum ne e felul, noi, gazetarii, nu am priceput- sau nu am vrut să pricepem?!- care a fost cu adevărat punctul culminant al discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la recepţia oferită cu prilejul Zilei Naţionale. În consecinţă, ne-am pierdut vremea ba căutând dedesubturi cancaniere în discuţia cu o eminentă reprezentantă a (neapărat!)independentei societăţi civile, ba încercând să vedem cu cine s-a retras (încă) preşedintele la o discuţie separată, ba cu cine a plecat el, după recepţie, de la Palatul Cotroceni.
Drept pentru care, îmi iau misia de a pune în adevărata şi binemeritata sa lumină mesajul de „Bun rămas” pe care ni l-a dat Demisul Naţional cu numai trei săptămâni înainte de a părăsi, fizic măcar, butoanele de comandă din deal. Un mesaj pe cate eu l-aş numi mai degrabă ca fiind un autoportret!
Aşadar, iată: „ Astăzi, politicienii trebuie să înţeleagă că românii vor, în primul rând, un stat de drept, o justiţie în faţa căreia toţi să fim egali, vor sănătate asigurată tuturor, vor educaţie, vor autostrăzi.”Pentru a încheia apoteotic: „Politicienii care nu vor înţelege acest lucru în câţiva ani vor fi spulberaţi de acelaşi popor român.”
Se vor ivi, fără doar şi poate, niscai cârcotaşi de meserie şi care să răstălmăcească aceste atât de bine simţite ziceri ale Amiralului Dezastrului Naţional. Parcă îi şi aud: „Ia uite cine vorbeşte de stat de drept, tocmai el, care şi-a pus oamenii la cârma foarte instituţii-cheie alea acestui stat pe care l-a făcut, mai degrabă, stat de drepţi” Sau: „Care egalitate în faţa justiţiei? Şi, mai ales, a cărei justiţii, aia cu procurorii care arestează în draci numai de pe o anumită parte a eşicherului politic? A justiţiei ale cărei sentinţe sunt făcute praf şi pulbere la CEDO şi după aia tot de la bugetul nostru şi aşa ca vai de lumea trebuie să suportăm despăgubirile?” Sau: „Dar cine a închis, în draci, şcoli şi spitale, aşa încât profesori, medici şi asistenţi medicali îşi iau lumea în cap în căutarea unui rost, fiindcă, în Românica lui Băsescu şi a clicii sale hulpave, nu mai aveau sorţi de izbândă?” Pentru a termina cu aplomb îndrăcit: „El vorbeşte, acum, despre autostrăzi, tocmai el, care pe când era ministru la transporturi,zicea exact invers, că nu avem nevoie?”
Revoltătoare rea credinţă la care nu am de replicat decât astfel: „Ei da!, tocmai el, Traian Băsescu, vorbeşte despre toate astea!” Pentru a aduce şi argumentul-forte , adică propoziţia care urmează: „Politicieni care nu vor înţelege acest lucru în câţiva ani vor fi spulberaţi de acest popor român.”
Pentru orice om de bună credinţă , este de domeniul evidenţei faptul că numai proverbiala sa modestie l-a împiedicat pe Traian Băsescu să spună, mai departe, lucrurilor pe nume: „Aşa cum am făcut eu şi acum aştept să îmi primesc pedeapsa meritată.”
Sau, mai degrabă, poate că ştie el mai mult decât noi şi tocmai de asta nu a mai socotit de cuviinţă să facă această precizare?

Şerban CIONOFF