Șerban Cionoff: VREAU ŞI EU GUVERNUL MEU!

A intrat în antologia maximelor de o deosebită valoare teoretică şi practică zicerea preşedintelui Klaus Iohannis:”Vreau să am guvernul meu”. Că, de atunci şi până acum, nu l-a avut- asta este o altă treabă. Aşa după cum nu cred că îl va avea prea curând, chiar dacă azi dimineaţă “aliatul rebel”-premierul Victor Ponta- şi-a anunţat demisia, dimpreună cu guvernul pe care l-a condus de trei ani şi ceva. Era să scriu “guvernul său”, dar evit să dau naştere la răstălmăciri răutăcioase.
Să nu credeţi, însă, că domnul preşedinte Klaus Iohannis face figură aparte a propos de vrerea sa. Păi Traian Băsescu, mă rog frumo,s, ce a făcut? Nu a tot pritocit “guvernele lui”, cu premierul pârât, zice-se Emil Boc, în frunte? Şi noi, capetele de locuitor, cu ce ne-am ales din toată afacerea asta? Păi ne-am ales cu salarii tăiate, cu pensii de mizerie, cu exod de spacialişti şi cu o corupţie endemică. E mult?, e puţin?, e nici aşa-nici aşa? Rămâne de discutat.
Dar dacă tot au început să circule”pe surse” tot felul de cabinet ( mai mult sau mai puţin) fantomă, daţi-mi şi mie voie să vreau “guvernul meu”. Mai pe româneşte zis: să spun cine aş vrea să rămână în viitorul posibil executive şi pe cine nu.
Ca să nu mai lungesc vorba, uite şi la cine m-am gândit în primul şi în primul rând:
Vreau să rămână în govern:ex aequo Nicu Bănicioiu, ministrul sănătăţii şi Ionuţ Vulpescu, ministrul culturii. Doi tineri ambiţioşi, pricepuţi şi dedicaţi domeniilor pe care le păstoresc. Oameni de toată isprava care au demarat proiecte ambiţioase la care este păcat să se renunţe. Adică şi la proiecte şi la cei doi valoroşi minştri-
Vreau să NU rămână în govern: aici detaşat conduce Robert Cazanciuc, numit, mai în glumă mai în serios, ministrul justiţiei. Şi asta nu pentru că nu a ştiut să-şi susţună public ideile (aşa după cum a făcut-o pe când era purtător de vorbe al procurorului general), ci pentru ceea ce a făcut ,până la nivelul dezastrului, pe perioada mandatului său. În primul rând, mă refer la menţinerea procurorilor în corpul magisrtaţilor, acolo unde i-a propulsat în perioda funestului său mandat prokuroarea euro-pârâcioasă Monica Macovei.Ceea ce, după cum se ştie şi mulţi dintre noi am învăţat-o pe propria piele sau a celor apropiaţi lor, a creat condiţiile favorizante pentru un lung şi ruşinos şir de abuzuri şi samavolnicii. Toate acestea fiind consecinţa sentinţelor dictate de către nişte procurori “cu Traian Băsescu în suflet” . Sentinţa avându-şi, fiecare în parte şi toate împreună, un anume destinatar din rândul inamicilor politici. Ar mai fi,desigur, şi alte ruşinoase performanţe ale pseudo-ministrului cu pricina, dar nu vreau să vă stric ziua menţionându-le .
Nu îmi fac, bineînţeles, iluzia că modestele mele propuneri vor intra în atenţia făcătorilor şi desfăcătorilor de guverne, dar nici nu am dorit să las să treacă, de la mine, ocazia fără să spun şi eu, cu subiect şi predicat, ceea ce am pe sufelt. Drept pentru care mă iscălesc şi semnez,
Șerban Cionoff