Tania Tudorica: Despre timp

Cum e cu timpul?
Pot să găsesc repere
într-o lume de lumi ce îmi par rebele?
Fire de timp împletite în fâșii de spațiu…
Timpul era dinainte,
s-a format cu universul odată?
Ce înseamnă “acum”,
dar” imediat”?
Un respiro venit din trecut
ce și-a pierdut impulsul;
și după ultimul oftat,
acest moment din timp rarefiat
devine iluzie.
Ori poate iluzie e?
De unde vine timpul?
De unde a venit?
Din Multiversul-mamă ce-a zămislit gemeni
pentru a păstra un echilibru între părți?
Un univers cu timp-săgeată dinspre trecut spre viitor
și un altul, în oglindă,
în care timpul curge invers?
Se potențează reciproc
ori doar se devorează în dansul scânteilor din foc?
Poate că-s prea îndepărtate și nu se întâlnesc?
Iluzie creată pentru a înțelege neînțelesul,
aceeași iluzie valabilă peste tot…
Timp greșit redat de mintea mea?!
Dar dacă eu nu sunt fixată-n curenții timpului
și de aici iluzia?
Relații speciale între evenimente
ce-mi dau senzația schimbării
ori nicio schimbare nu e posibilă
în realități statice, ultime, din spații infinite,
din care timpul se deduce
pentru ca noi
să ne putem derula existența?
De la sistemul ordonat
al primului trecut,
la entropia-haos ce duce spre nimic
a ultimei clipe ce va deveni muritoare
după trecerea căreia azi nu se mai preschimbă în mâine;
„acum” nu va mai face nicio diferență
în partea privită a universului mort,
iar sensul dispare
și timpul devine produs al entropiei finale
chiar înainte de a se dizolva în marea iluzie
ce are aparența unui strigăt-chemare.
Spațiul are trei dimensiuni vizibile,
altele înfășurate plus una ce le conține?
Și timpul ar putea avea… nu doar una
ci câteva,
unele perfecte pentru a se ascunde
și a exista!