Căscatul este un proces în mare parte involuntar şi implică deschiderea largă a gurii pentru o respiraţie profundă, aceasta având ca scop umplerea plămânilor cu aer. Este un gest fiziologic în cele mai multe din cazuri, dar există şi momente în care poate ascunde existenţa unor probleme de sănătate.

Spre exemplu, poate indica prezenta epilepsiei, a unor tumori cerebrale sau a tulburărilor de somn. Dar, de regulă, anemia este una din cele mai frecvente cauze ale căscatului excesiv.

Cercetarea cauzelor căscatului a început în urmă cu 2.500 de ani, atunci când Hipocrate a emis primele păreri referitoare la acest fenomen. El credea că oamenii cască pentru a elibera aerul încărcat cu toxine, în special după episoadele febrile.

Primul căscat apare, potrivit studiilor ştiinţifice, după 11 săptămâni de la concepere. În principal, căscatul este un răspuns firesc la oboseală şi este declanşat de somnolenţă.
Căscatul poate avea o durată scurtă sau poate dura chiar şi câteva secunde înainte de expirul cu gura deschisă. Umezirea ochilor, întinderea membrelor şi suspinele pot însoţi gestul de a căsca, despre care cercetătorii cred că este declanşat în principal de stările de oboseală şi plictiseală.

De asemenea, căscatul poate să apară atunci când o persoană este vazută sau auzită cum cască, dar şi atunci când se vorbeşte sau se citeşte despre acest fenomen. Astfel, se consideră că această acţiune este contagioasă şi poate avea de-a face cu anumite elemente ale comunicării sociale.

Un studiu a evaluat contagiozitatea căscatului la un grup de cimpanzei, babuini şi macaci cu rezultate foarte interesante comparabile cu cele obţinute pe grupuri de oameni. La fel se întâmplă şi cu animalele de casă, în special câinii care încep să caşte la auzul stăpânului care doarme profund.

În plus, experţii sugerează că prin intermediul căscatului poate fi scăzută temperatura creierului, astfel încât acesta să funcţioneze corect iar eficienţa mentală să fie la cote maxime. O cercetare realizată de oamenii de ştiinţă britanici a demonstrat că, pe măsură ce temperatura ambientală creşte, există o incidenţă mai crescută a căscatului.

De asemenea, căscatul poate să apară atunci când o persoană este vazută sau auzită cum cască, dar şi atunci când se vorbeşte sau se citeşte despre acest fenomen. Astfel, se consideră că această acţiune este contagioasă şi poate avea de-a face cu anumite elemente ale comunicării sociale.

Mai mult pe doctorulzilei.ro