Visăm de multe ori fiind treji
Și credem că aleargă caii noștri breji
Pe alte câmpuri și în alte lumi
Dar toate sunt doar viziuni.

Eu cred că viața merge înainte
Și anii se adună ca niște cuvinte
Ce alcătuiesc povestea unei vieți
Spusă în versuri de ai noștri poeți.

Neantul e întârziat în România,
Unde este mai lungă până și agonia.
Glasul lui nu se mai aude, cu un sărut l-a astupat
Tânăra leoaică iubirea, care vrea să îl țină ocupat.

Poete, Universul vă vrea versul,
Deci puneți la bătaie osul,
Să scrieți multe poezii nu numai de iubire
Și terminați cu a nopții neagră închipuire.

(Dojană în versuri la ultima poezie  a lui Lucian Avramescu)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]