În primăvara divină ce și-a îmbrăcat rochia albă
De mireasă, cusută cu flori țesute de iarna dalbă
Aleargă neagră și plină de trufie doamna cu coasă
Venită să-i adune pe cei care au ieșit afară din casă.

A nins pur, a nins curat la sfârșit de martie,
Zăpada a fost trimisă din cer să acopere ca o mantie
Pământul care azi este de virusul ucigaș atacat
Și din ce în ce mai mult ocupat, chiar acaparat.

Corabia lumii începe să se scufunde în ape murdare,
E multă durere și multă teamă se arată în zare,
S-a înroșit globul pământesc ce odinioară era albastru,
Peste tot miroase a clor și spirt care se opun azi unui dezastru.

Lumea a rămas divină, copacii înfloresc,
Păsările zboară, poeții visează frumos, copiii cresc,
Doar viața are loc acum sub o protectoare mască,
Iar viitorul nostru se decide la marea masă cerească.

(Replică la Lucian Avramescu)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]